Weltmeister!

Germania-Argentina 1-0, după prelungiri, a pus punct acestei ediţii a Campionatului Mondial. A câştigat echipa mai bună, care a pornit de la început cu misiunea de a obţine trofeul, echipa care a ştiut să gestioneze mai bine momentele critice, echipa care a ştiut să fie, în primul rând, mereu o echipă.

Meciul în sine nu a fost spectaculos din cale-afară, a fost plin de tensiune, uneori de intervenţii la limită sau chiar dincolo (Garay asupra lui Kramer, Neuer asupra lui Higuain, Aguero asupra lui Schweinsteiger), a avut gafe incredibile, ratări ca în curtea şcolii. A avut un super-star precum Lionel Messi, care mai mult s-a plimbat pe teren şi când a avut ocazia să intre în istorie a tras pe lângă, a avut jucători din “linia a doua”, care au făcut un meci fabulos (Boateng şi Lavezzi), a avut un star în devenire copleşit de importanţa confruntării (Kroos), dar mai presus de toate l-a avut pe Bastian Schweinsteiger. Pentru mine, imaginea finalei nu e preluarea lui Götze, urmată de gol, ci determinarea ce se putea citi pe faţa plină de sânge a lui Schweinsteiger.

La fel ca acum 4 ani, când a fost nevoie de el, a fost la post. Şi-a condus magistral echipa, chiar şi atunci când puterile îl lăsaseră. A strâns din dinţi, a găsit rezerve nebănuite, iar la final toate acestea i-au adus momentul de glorie pentru care a muncit de atâţia ani: titlul mondial.

Foto: fifa.com

Foto: fifa.com

Germania a fost, de-a lungul turneului, echipa care a făcut cele mai puţine greşeli majore şi care a ştiut să profite la maximum de slăbiciunile adversarilor. În grupe, a zdrobit o echipă a Portugaliei decimată după o prostie a lui Pepe. Apoi, doar pentru că Ghana nu a avut forţa să înscrie şi al treilea gol, a obţinut o remiză, pentru ca în faţa SUA să îşi asigure, pragmatic, cele trei puncte necesare calificării. În optimi, a tremurat în faţa Algeriei, pe care a învins-o folosindu-şi din plin experienţa în meciurile-cheie. În sferturi, i-a prins pe francezi pe picior greşit o dată, iar apoi a controlat meciul. În semifinale, a dat peste cea mai dezorientată echipă pe care a avut-o vreodată Brazilia şi a pedepsit-o drastic. Iar în finală, după ce Higuain, Messi sau Palacio nu au fost în stare să puncteze, a făcut-o, cu sânge rece, pe când toţi aşteptau penalty-urile.

Argentina, în schimb, a trăit de pe urma lui Messi. A ajuns până la finală, dar în cele din urmă a fost prea puţin. Să nu uităm, sud-americanii au marcat doar două goluri după grupe: unul Di Maria, pe finalul prelungirilor cu Elveţia, şi unul Higuain, în startul partidei cu Belgia. Puţin, mult prea puţin pentru o echipă cu pretenţii la titlul mondial. Iar când nici Messi nu a mai ieşit la rampă, lucrurile s-au complicat mult prea mult. Cu toate acestea, argentinianul a fost numit cel mai bun jucător al turneului. Un trofeu mincinos. Arjen Robben, James Rodriguez, chiar şi preferatul meu Bastian Schweinsteiger îl meritau mai mult.

Podiumul Mondialului a fost completat de Olanda, care a reuşit ceea ce şi-a propus van Gaal: să încheie turneul fără eşec. 3-0 cu Brazilia în finala mică a fost doar o continuare a dezastrului gazdelor. Olandezii au punctat doar de trei ori, dar ar fi putut, fără prea mari eforturi, egala performanţa Germaniei. Aşa rămân însă cu bronzul. POate totşi mai bine o finală mică încheiată cu succes, decât a patra finală pierdută!

14

07 2014

Faliment

Louis van Gaal e un antrenor special. Expert în construcția de echipe, excelent tactician, dar oarecum lipsit de ”sclipirea” necesară în momentele în care trofeele sunt aproape. Încăpățânarea sa, care îl ajută extrem de mult când vine vorba de implementat sisteme, dă greș tocmai în astfel de momente. La fel, și în semifinala cu Argentina.

Foto: fifa.com

Foto: fifa.com

Până la meciul de miercuri, Olanda a fost echipa cea mai bne organizată, una din puținele care a avut un sistem bine pus la punct, de la care s-a abătut extrem de rar, doar în momentele în care cuțitul îi ajunsese la os. Contra Argentinei, nu a fost cazul. Totul părea planificat până în cel mai mic detaliu, iar asta a dus la un meci anost, plăcut doar celor care sunt înnebuniți după tactică. ”Louis van Genial”, cum l-a botezat presa după sferturile de finală și schimbarea sa de portar dinaintea loviturilor de departajare, a rămas de această dată fără idei. A insistat până la epuizare cu ”planul A”, așteptând parcă o sclipire de la Robben sau Sneijder, ori o minge care să ajungă întâmplător la van Persie sau Huntelaar. De la mojloc în sus, nimic mai mult. În spate, beton, în față, speranțe și atât. În cele din urmă, rețeta pentru un nou faliment al Olandei la o competiție majoră.

De celaltă parte, Argentina nu a sclipit nici de această dată. S-a bazat pe momentele de geniu ale lui Messi, care au lipsit cu desăvârșire. Vlaar l-a transformat pe căpitanul sud-americanilor aproape într-un anonim pe teren. La fel ca Olanda, tactica argentinienilor a prevăzut multă sigurață și multă speranță în atac. Doar imprecizia atacanților a făcut ca meciul să ajungă la prelungiri, iar apoi la penalty-uri. Acolo, eroul celor 120 de minute, Ron Vlaar, a dat semnalul prăbușirii olandeze. L-a urmat Sneijder și astfel Argentina și-a asigurat biletul pentru o nouă finală. Meritat? Fotbalistic vorbind, probabil că nu. Comparativ cu prestația adversarei din semifinală, cu siguranță da. Nu neapărat pentru că Argentina ar fi fost mai bună, cât mai ales pentru că a știut să nu se lase ademenită în capcana pe care o pregătise van Gaal.

Germania-Argentina e pentru a treia oară finala Campionatului Mondial. Niciun meci nu s-a disputat mai des în ultimul act. Și, cu siguranță, nici un meci dintre cele două nu a fost mai dezechilibrat decât pare cel ce va urma duminică. În 1986, Argentina condusă din teren de Maradona se impunea la limtă, 3-2, grație golului din minutul 84 al lui Burruchaga. Patru ani mai târziu, Germania, cu Matthäus la timonă, învingea tot la limită, 1-0, după un penalty controversat, transformat de Brehme, în minutul 85 al unui meci lipsit de spectacol, despre care și azi se spune că nu ar fi meritat niciodată să se dispute cu trofeul pe masă.

Duminică va fi cu totul altfel, sunt convins. Germania e mare favorită, dar Argentina va face tot posibilul pentru un nou titlu. Chiar dacă asta va însemna să ne ofere o prestație la limita suportabilului, precum contra Olandei.

10

07 2014

Ronaldo contra Klose, o dezbatere inutilă

Golul marcat de Miroslav Klose împotriva Braziliei l-a urcat pe atacantul german pe prima poziție în ierarhia all-time a golgeterilor Campionatului Mondial, cu 16 goluri, în fața brazilianului Ronaldo. Și a declanșat o dezbatere – stupidă și inutilă, aș spune – plină de comentarii cel puțin absurde.

E Klose mai bun decât Ronaldo? E Klose un atacant mai complet decât a fost Ronaldo? Merită Klose să fie considerat cel mai bun golgeter al istoriei Mondialului? Chiar contează dacă Ronaldo e peste Klose sau invers? Răspunsul meu e clar: nu! Ambii sunt/au fost extrem de valoroși pentru echipele lor, în momentele în care a fost nevoie de ei.

Ronaldo a marcat în 13 meciuri la trei ediții ale Campionatului Mondial, Klose a punctat în 11 meciuri la patru ediții. Ronaldo a marcat un gol din penalty, Klose nu. Ronaldo a avut un parcurs fabulos în 2002, Klose și-a împărțit golurile. Ronaldo a marcat cel mai mult de două ori într-un joc (în patru ocazii), Klose a reușit un hat-trick plus alte trei ”duble”, Ronaldo a punctat într-o finală și a dus titlul țării sale (chiar contra Germaniei lui ”Miro”), Klose (încă) nu. În meciuri eliminatorii, Ronaldo a marcat 8 goluri, Klose 10. În jocuri cu echipe ”tari”, din lumea foarte bună a fotbalului, Ronaldo are 3 goluri, Klose 5. Mulți aduc în favoarea lui Ronaldo argumentul că Miroslav Klose și-a ”umflat” recordul cu Arabia Saudită. Dar cum e cu golurile lui Ronaldo cu China sau Japonia?

Dacă stăm să căutăm, probabil vom găsi un milion de motive să îl considerăm pe brazilian mai bun, poate la fel de multe în favoarea neamțului.
Până la urmă, rămân cifrele seci: Klose-Ronaldo 16-15 (înaintea finalei CM 2014).

Și pentru cei care iubesc statisticile, iată și în ce meciuri au marcat cei doi golurile

Ronaldo

1998
1 gol: Brazilia-Maroc 3-0
2 goluri (1 din penalty): Brazilia-Chile 4-1
1 gol: Brazilia-Olanda 1-1, 4-2 dupa penalty-uri

2002
1 gol: Brazilia-Turcia 2-1
1 gol: Brazilia-China 4-0
2 goluri: Brazilia-Costa Rica 5-2
1 gol: Brazilia-Belgia 2-0
1 gol: Brazilia-Turcia 1-0
2 goluri: Brazilia-Germania 2-0

2006
2 goluri: Brazilia-Japonia 4-1
1 gol: Brazilia-Ghana 3-0

Klose

2002
3 goluri: Germania-Arabia Saudita 8-0
1 gol: Germania-Irlanda 1-1
1 gol: Germania-Camerun 2-0

2006
2 goluri: Germania-Costa Rica 4-2
2 goluri: Germania-Ecuador 3-0
1 gol: Germania-Argentina 1-1, 4-2 dupa penalty-uri

2010
1 gol: Germania-Australia 4-0
1 gol: Germania-Anglia 4-1
2 goluri: Germania-Argentina 4-0

2014
1 gol: Germania-Ghana 2-2
1 gol: Germania-Brazilia 7-1

09

07 2014

Fabulos vs. rușinos!

Germania a ajuns în finală după 7-1 cu Brazilia. 7-1. Contra gazdei Mondialului. Sună ireal? Așa și este. Sună a glumă? Cam așa a fost!

Când Müller a marcat pentru 1-0, ca la antrenament, cu latul, din careul mic, după un corner, brazilienii încă se gândeau parcă la absența lui Neymar și Thiago Silva. Când, după nici jumătate de oră, tabela arăta 5-0 pentru Germania, orice scuză era de prisos. Pur și simplu, Germania a speculat orice greșeală – și au fost o grămadă – în defensiva Braziliei. Astfel, Klose a marcat golul care îl plasează pe cea mai înaltă treaptă în istoria golgeterilor Mondialelor, astfel a reușit Kroos ”dubla” și astfel a marcat până și Khedira.
Germania a fost pur și simplu fabuloasă în prima repriză și, cu toate că a ridicat piciorul de pe accelerație după pauză – a mai punctat de două pri, prin Schürrle. Golul ”de onoare” al lui Oscar l-a mai interesat doar pe Manuel Neuer, scos din minți de pasivitatea fundașilor din fața sa. La 7-1…

Foto: fifa.com

Foto: fifa.com

Dacă nemții au fost excelenți, brazilienii s-au făcut de râs. Absențele lui Neymar și Silva au contat, fără îndoială, dar eșecul usturător nu poate fi pus pe seama acestora. Mai degrabă, pe lipsa de valoare a celorlalți. Brazilia a fost mereu o echipă cu un joc încântător, condusă de fotbaliști sclipitori. În actuala echipă, totul lipsește. Hulk și Fred sunt niște copii total nereușite ale unor mari atacanți precum Ronaldo, Bebeto sau Romario. Luiz Gustavo sau Paulinho sunt la ani distanță de Rai sau Dunga, David Luiz sau Dante sunt și ei sub ceea ce erau Branco sau Lucio. Să nu zic nimic de Pele sau Zico…

Mai rămâne acum de stabilit a doua finalistă. Va fi Argentina lui Messi sau Olanda lui Robben? După desfășurarea de până acum a competiției, pentru mine răspusnul nu poate fi decât unul singuir: cea mai bună echipă și cel mai bun jucător al Mondialului trebuie să joace finala. Așadar, să fie Olanda!

09

07 2014

Anti-fotbal

Pe când am sperat că va începe spectacolul, am avut parte de cele mai anoste zile din cadrul acestui Campionat Mondial. De la teorie până la practică, drumul a fost uriaș de această dată. Indiferent că a fost vorba de Brazilia, de GErmania sau Olanda, spectacolul mult așteptat a fost înlocuit de luptă încrâncenată și de anti-fotbal.

Germania-Franța 1-0
Centrare Kroos, lovitură de cap Hummels, bară, gol! Era minutul 13 și nemții reușeau ceea ce își propuseseră înaintea jocului: să conducă rapid, să îi oblige pe francezi să iasă la joc. ”Les Bleus”, însă, au optat pentru altă tactică: au așteptat cât de mult au putut o breșă în defensiva germană, ”betonată” pe dreapta cu Lahm. Și au tot așteptat până când era clar că breșele aveau să fie extrem de puține. Și când ele s-au ivit, a ieșit la rampă Neuer. Parcă lipsiți de vlagă, de orice dorință de victorie, francezii au mimat lupta pentru calificare, astfel că nemții nu au fost întrebuințați mai deloc. Și în cele din urmă și-au asigurat locul în primele patru echipe ale lumii fără prea mare bătaie de cap.

Foto: fifa.com

Foto: fifa.com

Brazilia-Columbia 2-1
Când în meciul dintre două echipe a căror carte de vizită e în primul rând fotbalul-spectacol se întregistrează peste 50 de faulturi, e mare problemă. Când după atâtea faulturi, arbitrul arată doar 4 cartonașe galbene, e și mai mare problemă. Când după unul din acele faulturi, un jucător ca Neymar părăsește terenul pe targă, fără perspectiva de a mai juca la acest Mondial, e tragedie pentru fotbal. Un meci așteptat cu sufletul la gură de iubitorii frumosului în fotbal – inclusiv de mine – s-a încheiat cum nu se putea mai trist. Nicio echipă nu ar fi meritat calificrea, dar cum mereu trebuie să existe o învingătoare, e mai bine că a fost Brazilia.

Argentina-Belgia 1-0
De această dată, Messi a fost șters. Foarte șters. Colegii săi, la fel. Doar Higuain ce a mai mișcat. A și marcat o dată, șmecherește, cu un șut din prima când toți se așteptu la o prekluare. A mai lovit apoi o dată bara și cam atât. Belgienii nu au reușit nici măcar atât. Lăudați de mai toată lumea, au rămas datori la finalul acestui meci. De la evoluția din finalul jocului cu SUA până la cea cu Argentina, parcă toată echipa ar fi uitat pentru ce luptă. Și cu o astfel de prestație precum cea în fața lui Messi & Co, nici nu meritau calicficarea.

Olanda-Costa Rica 0-0 (4-2 după penalty-uri)
Nu am fost niciodată fan al lui Louis van Gaal. Nici măcar când antrena Bayern, nici acum nu sunt, când a tranformat Olanda într-o echipă ce joacă poate cel mai bun fotbal de la acest Mondial. Dar după nenumăratele dovezi că e nu doar bun, ci extraordinar, antrenorul olandez a mai scos un ”iepure” din joben. Anticipând că jocul contra surprizei Costa Rica va fi decis la penalty-uri, l-a trimis în teren, când mai era un minut de joc din prelungiri, pe portarul de rezervă Tim Krul. Un jucător ”proaspăt”, neapăsat de 120 de minute de lupt și care avea o singură misiune: să apere cât de multe penalty-uri poate. Să ne înțelegem bine: Krul nu e recunoscut ca fiind specialist la penalty-uri. E doar mai înalt decât titularul Cillessen (care nu a apărat niciun penalty în toată cariera), era lipsit de apăsarea a două ore de concentrare, e mai experimentat și – de sâmbătă – e erou. A scos două penalty-ur și a adus calificarea Olandei, la capătul unui meci ce trebuiea tranșat după 90 de minute. Dar portarul Navas nu a fost de acord… Până la penalty-uri, unde alt portar și ”geniul” lui van Gaal au fost în prim-plan.

Urmează acum semifinalele. Germania-Brazilia și Argentina-Olanda. Fiecare în parte, un meci de zile mari, dacă nu ar fi la acest Mondial, cel în care fotbalul-spectacol a fost înlocuit în mare parte de anti-fotbal. Ambele echipe europene au revanșe se luat, după finalele pierdute contra adversarilor sud-americani. Nemții nu pot uita seara de vis a lui Ronaldo și totodată coșmarul lui Oliver Kahn din 2002, în vreme ce olandezii încă suspină după eșecurile contra Germaniei, Spaniei și, în 1978, a Argentinei în ultimul act.
Pariul meu: vom avea o finală europeană, Germania-Olanda.

07

07 2014