Portugalia ≠ Ronaldo; Portugalia = campioană!

Până la urmă, nu a mai fost Griezmann vs. Ronaldo. A fost Franța vs. Portugalia. Sau Sissoko vs. Rui Patricio. Sau (aproape) un stadion întreg împotriva a 11 jucători deciși să țină cu dinții de șansa lor de a răzbuna eșecul din finala de acum 12 ani. Și exact ca atunci, favoriții au părăsit terenul învinși. Franța nu a știut să profite de toate atuurile de care a dispus duminică seară. Și mai ales nu a știut să profite de ”cadoul” pe care l-a primit de la Payet imediat după startul jocului: accidentarea lui Cristiano Ronaldo.

Fără liderul ei, Portugalia a tras și mai tare la ”munca de jos”: s-a apărat cum a știut mai bine, iar când nu a mai avut soluții, s-a bazat pe portarul Rui Patricio. Din când în când, destul de timid, a mai atacat poarta adversă. Finala de pe Stade de France mi-a lăsat impresia unui meci de box între doi adversari de la categorii diferite: de o parte, luptătorul greoi, dar care își poate trimite adversarul la podea cu o singură lovitură bine plasată – Portugalia; de cealaltă unul mult mai agil, care caută să lovească rapid, conștient de faptul că, o dată și o dată, va obosi să tot încerce – Franța.

Când după 90 de minute tabela arăta tot 0-0, șansele Franței scăzuseră condsiderabil. Portugalia s-a dovedit experta meciurilor întinse pe 120 de minute la acest campionat european. Iar duminică seara a arătat tuturor că până și luptătorii greoi, obosiți, storși de puteri, pot lovi nemilos. Eder a preluat la 25 de metri de poarta adversă, s-a debarasat de Koscielny – jucătorul cu cel mai bun procentaj de dueluri unu la unu câștigate la EURO 2016; păcat pentru el că a pierdut duelul cel mai important – și a șutat cu sete, spre colț. Lloris s-a arcuit cât a putut de mult, dar degeaba… Portughezii jubilau, pe când francezii căutau să-și adune ultimele resurse de energie. Fără succes.

Foto: uefa.com

Foto: uefa.com

Regula celor 12 ani s-a păstrat și la acest campionat european. Așa cum în 1992 Danemarca, cu o echipă adunată de pe plajă, a câștigat turneul, sau cum Grecia, în 2004, le-a dat peste nas favoriților portughezi, chiar la ei acasă, așa a stricat și Portugalia calculele și petrecerea gazdelor EURO 2016. Nu Cristiano Ronaldo, ci echipa Portugaliei. Luată în derâdere pentru că nu a câștigat decât un joc după de minute, considerată mai mereu doar un ”accesoriu” al starului de la Real Madrid, Portugalia i-a redus pe toți la tăcere. A făcut ceea ce trebuie să facă orice campioană: a câștigat finala.

Iar istoria va ține minte doar acest aspect: campioana europeană în 20016 – Portugalia!

11

07 2016

Griezmann vs. Ronaldo

Vom avea o finală Franța-Portugalia. Sau Griezmann vs. Ronaldo. Cel mai bun jucător al acestui campionat european contra celui mai bun fotbalist din ultimul deceniu, în opinia mea.

Țara Galilor nu a avut forța să treacă peste absențele din primul 11, în special peste cea a lui Ramsey, iar Portugalia a făcut exact ce trebuia. A obosit adversarul, iar apoi a lovit decisiv. La 12 ani de la șocul cu Grecia, Portugalia are șansa de a răzbuna seara de vis a anti-fotbalului.

Pornită cu șansa a doua (pe hârtie), Franța a trecut de coșmarul ce o urmărea din 1958: a eliminat Germania la un turneu final. Nemții au făcut totul aproape perfect: au scăpat de presiunea din start, iar apoi au controlat prima repriză. Un singurl lucru nu le-a reulit deloc: să își creeze ocazii serioase de gol. Iar când toată lumea se pregătea de pauză, Schweinsteiger a intervenit nefericit în careu, mingea a sărit din mâna sa, iar arbitrul a decis penalty. 1-0, iar după accidentarea lui Boateng totul părea terminat. O gafă în careul propriu, urmată de o respingere slabă i-a oferit pe tavă lui Griezmann al doilea gol și totodată calificarea Franței în marea finală de la Paris. Total meritată!

Foto: uefa.com

Foto: uefa.com

07

07 2016

Și visele frumoase au un sfârșit

Islanda a devenit, aproape peste noapte, favorita întregii Europe la turneul final din Franța. Ambiția, spiritul de luptă al nordicilor au cucerit inimile fanilor fotbalului, dar de foarte puține ori asta ajunge pentru a obține un titlu major.

Foto: uefa.com

Foto: uefa.com

Franța s-a calificat în semifinale după un joc pe care și l-a făcut ușor în doar 20 de minute, atât cât le-a luat lui Giroud și Pogba să puncteze. A fost 4-0 la pauză, dar islandezii au mai avut o ultimă răbufnire: au câștigat a doua repriză cu 2-1, dar mai ales au dovedit încă o dată că fotbalul poate fi frumos chiar și atunci când înfrângerea e aproape sigură. Fanii Islandei au sărbătorit alături de jucători la final ca și cum ar fi obținut un mare succes: ceea ce au și făcut. Câți ar fi visat că, la capătul sferturilor de finală ale EURO 2016, eliminarea Islandei va fi considerată un succes de către gazdele competiției?

De acum, lupta e în patru: Portugalia vs. Țara Galilor și Franța vs. Germania. La o primă vedere, meciuri cu favorite certe. Doar că așa cum islandezii au visat, așa vor putea visa de acum înainte și fanii celor care par outsideri în jocurile de miercuri și joi. Oare cine se va trezi mai târziu din acest vis frumos? Pariul meu: vom avea o finală Portugalia-Germania.

04

07 2016

Adevărata finală!

neuer-buffon

Foto: uefa.com

Finala EURO 2016 e pe 10 iulie, dar pentru mine adevărata finală a avut loc sâmbătă seara.

Germania și Italia nu au jucat spectaculos, nu au încântat cu ocazii de gol odată la cinci minute. Cine a așteptat așa ceva, chiar nu înțelege fotbalul. Ca doi luptători, cele două echipe au căutat vreme de 90 de minute punctul slab al adversarului. Primul care s-a descoperit a fost Joachim Löw: a schimbat apărarea, a mizat pe un sistem cu trei fundași, obligându-i astfel pe jucători să găsească breșa din apărarea perfectă a Italiei cu un om mai puțin. A transformat greul în aproape imposibil. Iar când Khedira a spus ”pas” după 15 minute, misiunea devenise și mai dificilă.
De cealaltă parte, Italia a făcut ce a știut mai bine. A închis orice culoar spre poarta lui Buffon și a sperat că un contraatac va fi încununat de succes. Degeaba. Nemții și-au găsit ritmul mult mai bine și au controlat partida.

Golul lui Özil a venit firesc, după o perioadă destul de lungă în care Italia a fost înghesuită în propriul careu – fără să fie însă prea deranjată de acest fapt. Germania a căutat să dea lovitura decisivă, dar o imprudență a lui Boateng a readus egalitatea pe tabela de marcaj: henț în careu, plus penalty transformat de Bonucci. 1-1 și istoria părea că se repetă: blestemul meciurilor eliminatorii contra Italiei dădea din nou târcoale echipei Germaniei. A reușit să scape de el în primele 90 de minute, apoi și în celelalte 30.

Și a urmat loteria penalty-urilor. Mai degrabă, un festival de ratări neașteptate: Zaza, Müller, Özil, Pelle, Bonucci, Schweinsteiger. 2-2 după seria ”obișnuită” și prelungiri la penalty-uri. Șase reușite consecutiv, apoi șutul lui Darmian. Neuer plonjează corect și salvează, oferindu-i lui Hector șansa de a re-scrie istoria. Cu puțin noroc, mingea se strecoară în plasă. Buffon e aproape, dar nu reușește să apere. E gata! Pentru prima dată în istorie, Germania elimină Italia la un turneu final. Meritat, pentru că a fost echipa care a forțat mai mult obținerea victoriei. Per ansamblu, a fost echipa mai bună. Dar Italia nu a fost cu mult mai prejos. Dacă fotbalul ar permite ceva similar judo-ului, Italia ar trebui să mai primească o șansă. Adevărata finală a fost sâmbătă. Dar ce frumos ar fi să se poată repeta pe 10 iulie…

 

03

07 2016

Din 12 în 12 ani…

1992. Campioană europeană: Danemarca.
2004. Campioană europeană: Grecia.
2016. Campioană europeană: Țara Galilor? Sau Islanda?

O dată la 12 ani, campionatul european de fotbal ne oferă surprize de proporții. De ce nu ar fi și acum la fel? Prima semifinalistă-surpriză o avem deja: Țara Galilor. Favoriții, belgienii, au fost doar o umbră a echipei căreia numeroși specialiști îi acordau șanse mari de a obține titlul la EURO 2016. După golul de 1-0 al lui Nainggolan, trupa lui Marc Wilmots a părut depășită de tot. Și-a pierdut orice idee ofensivă, iar în apărare s-a întrecut în gafe. După pauză, când Fellaini a fost trimis ”la bătaie”, speranțele au mai revenit, dar ar fi fost nevoie de mult mai mult.
Robson-Kanu și Vokes au lovit decisiv și ”Bales” așteaptă acum duelul cu Portugalia lui Cristiano Ronaldo.
Iar apoi finala cu Islanda?

bale

Foto: uefa.com

02

07 2016