Iniţial, când mi-au ajuns la urechi oareşce zvonuri, nu am prea crezut. Apoi, când am citit ce scria Liviu, am devenit aproape convins că se va întâmpla. Azi, m-am lămurit 100%.

CityNews nu va mai rămâne doar un site, ci va trece şi pe print. Cred că e prima mişcare de acest gen din Cluj, de la online la print. Una extrem de îndrăzneaţă şi care sunt convins că avea succes. Cu o singură condiţie: să nu cadă în “groapa” săpată de alţii.

Baftă, Liviu şi Iulian!

Publimedia a luat decizia de a nu mai renunţa la ediţiile locale. Acestea vor rămâne pe piaţă doar în format electronic.

Ar fi trebuit să fie joia trecută. S-a amânat. “Munti” a plecat spre Timişoara, iar acum aşteaptă un nou semnal de la “U”. Eu zic că nu îl va mai primi.
Mâine e o nouă “zi zero” la “U”. Primarul a promis că va anunţat cui va vinde clubul. Prigoană, Walter, Teszari sau Vizer - zice presa - ar fi cei cu care s-a negociat. Până la urmă, nu contează cine va veni. Important e să reconstruiască totul la club, să aducă oameni de fotbal, jucători care vor performanţă, iar în doi-trei ani - nu peste noapte - “U” să redevină ceea ce era cel puţin la mijlocul anilor ‘90.

Nu scriu eu, ci Mihai Goţiu, redactorul-şef de la Clujeanul. AICI. Merită să citiţi, ca să înţelegeţi  - în mare măsură - cum funcţionează unele “mecanisme” în media din Cluj şi în rândul celor care împart banii publici.

Şi ca o completare, o mică “povestioară” din CityNews. AICI.

UPDATE: Hotnews adună o serie de reacţii pe marginea suusţinerii mass media din bani publici. AICI. “Consiliul Judeţean ar fi cel care trebuie să-şi asume responsabilitatea cheltuirii banilor”, spune Liviu Alexa. 100% de acord. Am şi spus-o la întâlnirea organizată de APPC cu Alin Tişe. Degeaba, însă. Sau?

UPDATE2: Rareş Bogdan vine şi el cu o serie de lămuriri. AICI. Sincer, mă aştepam să fie mai acid în unele pasaje.

Zoltan Teszari, Florian Walter, Ştefan Vuza. Alţii? Deocamdată, nu.
Numele primului a fost avansat de Monitorul de Cluj şi tind să cred că e ceva sâmbure de adevăr. Despre al doilea se tot aude de ceva vreme la nivel de zvon, iar Clujeanul a anunţat că va veni la negocieri. Al treilea ar fi, conform blogului lui Gelu, scos în faţă de PSD.

Care dintre ei va cumpăra pachetul majoritar de acţiuni de la “U”? Un prim răspuns îl vom afla mâine, când primarul Sorin Apostu va avea o primă rundă de negocieri pe această temă. Va fi poate cea mai importantă zi din istoria recentă a echipei. De cele discutate la Primărie depinde întreg viitorul clubului.

Sorin Dan se oferă să plătească salariul lui Szolomajer pentru revenirea la “U”. “Dacă există dificultăţi financiare la club, sunt dispus să îi plătesc salariul pentru a-l aduce alături de echipă”, a declarat Sorin Dan. De aici.

Ca suporter al Universităţii Cluj nu am cum să nu mă bucur de salvarea de la retrogradare. Un nou pas în Liga a III-a ar fi fost, cu adevărat, un dezastru pentru “U”.
Însă ceea ce am trăit vreme de 90 de minute la “Clujana” nu a fost mai mult decât un circ ieftin. “U” a fost neputincioasă în faţa celei mai slabe echipe din serie şi a reuşit să câştige abia după pauză, graţie lipsei de combativitate a oaspeţilor.
Singurul câştigător din toată această poveste e Emil Szolomajer. Nu şi-a ascuns niciodată iubirea pentru “U”, iar azi a fost poate unicul care a demonstrat că face ceva pentru echipă. Dacă atacanţii clujeni nu au fost în stare de nimic, a rezolvat el problemele unui întreg club. El şi jucătorii de la FC Bihor, care au smuls un egal la Arad, fără de care “U” ar fi fost acum în Liga a III-a.

Tocmai mă pregăteam să scriu despre cât de imbecili mi se par cei care se bucură de posibila închidere a Clujeanului.

Foarte bine că se comentează, că se dezbate subiectul, foarte bine că se ţes scenarii, că se nasc zvonuri… dar de aici până la a afirma că te bucuri să se închide o instituţie media, că unii oameni (simpatici sau antipatici, nu contează) rămân fără job-uri…

Şi tocmai pe când mă pregăteam să scriu, am citit ce a scris Laura. Cu 99% din ce spune ea sunt de acord.

Restul, până la 100%, e constatarea mea din titlul acestui post.

“Sârbu închide toate ziarele locale. O dată cu ziarele, se vor închide şi toate site-urile aferente. Decizia a fost comunicată acum puţin timp tuturor angajaţilor PubliMedia din ţară”, este informaţia-bombă furnizată de puţin timp de Dragoş Stanca.

Ceea ce înseamnă că şi Clujeanul se va închide. Sau, cel puţin, nu va mai fi susţinut financiar de Sârbu. Ceea ce oricum nu se întâmpla - în mod direct - de mult timp. Ziarul se susţinea, din ce ştiu eu şi din ce mi-au spus colegii de la Cluj, din publicitatea atrasă, nu din banii “vărsaţi” direct de “imperiul” lui Adrian Sârbu.

“Ceea ce e sigur e că ziarul va apărea luni”, mi-a spus editorul general Andrei Aroneţ.  “Sunt aici oameni foarte hotărâţi să ţină ziarul în continuare în viaţă”, mi-a mai transmis el.

Personal, le urez mult succes celor care trag cu dinţii să salveze un produs care a scris istorie în media clujeană. Sper doar să şi reuşească ceea ce mulţi spun că e imposibil. Eu cred că nu e.

PS: În ianuarie am mai scris despre posibila închidere a Clujeanului. Sursele mele vorbeau atunci de martie. S-a întâmplat să treacă doar trei luni până când Sârbu să ia decizia anunţată azi. Ceea ce, totuşi, mă bucură, e că încă există voinţă de a ţine în viaţă ziarul. Încă o dată, baftă!

UPDATE: Conform  lui Andrei Crivăţ, a început bătălia pe bradul “Clujeanul”. Sorin Dan, patronul cotidianului Ziua de Cluj, s-ar fi înscris în luptă deja.

UPDATE 2: Un răspuns elaborat la întrebarea din titlu ne oferă Mihai Goţiu pe clujeanul.ro. Vă invit să îl citiţi, dacă nu aţi făcut-o deja.

Rar am scris în ultima vreme despre politică, dar după ce am aflat azi, simt nevoia să o fac. Ionuţ Szekeli, unul din tinerii din Aghireşu care a votat de mai multe ori duminică, mi-a spus, senin, că a primit 250 de lei, ca să pună ştampila pe 30 de buletine, în secţii diferite.
Dintr-un calcul simplu reiese că un vot a costat, la Cluj, 8,33 de lei.
La 20 de ani după ce s-a murit pe străzi pentru libertate, pentru dreptul de a avea opinii, liberul exerciţiu a ajuns să valoreze cam cât un pachet de ţigări. Trist. Foarte trist.

PS: Oare într-o ţară “normală” ce s-ar întâmpla în acest caz, în care frauda electorală e dovedită?