Vasile Racoviţan

Căutând diverse informații despre Berlin, am dat aproape întâmplător peste un film de prezentare a orașului. Se numește ”Little Big Berlin” și cum mie mi-a plăcut foarte, foarte de mult nu pot decât să vi-l recomand. Merită să vă ”sacrificați” 9 minute din viață pentru el.

Little Big Berlin from pilpop on Vimeo.

Iar dacă aveți și mai mult timp la dispoziție, The Guardian a realizat chiar o selecție extrem de reușită cu filmulețe de prezentare ale mai multor orașe din lume.

Vizionare plăcută!

România beneficiază, în acest an, de statutul de țară-partener a Germaniei la ”Grüne Woche”, cel mai mare târg internațional în domeniul alimentar, al agriculturii și horticulturii, care se desfășoară la Berlin. O oportunitate excelentă de a face reclamă țării, care – spre lauda autorităților – nu a fost ratată.

Acum un an, scriam total dezamăgit despre prezența României la cel mai mare târg de turism din lume, ITB Berlin. Acum, după o scurtă vizită la ”Grüne Woche”, în ziua destinată doar momentelor ”oficiale”, pot spune că sunt extrem de plăcut impresionat. Atât de faptul că ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără (despre care personal nu aveam până acum o părere prea bună), a avut o prestație ce s-a ridicat la nivelul unui astfel de eveniment, dar mai ales de modul cum arată standul României. Și am văzut doar puțin, când totul era încă în construcție…

[Show as slideshow]

Fotografii: Mihaela Racovițan

Mă bucur nespus de mult de faptul că, după 20 de ani în care doar au înghițit, în sec, bătaia de joc la care au fost supuși, românii au ieșit în stradă. Mai bine mai târziu decât niciodată!

Ce va aduce acest val de proteste, declanșat după demisia lui Raed Arafat din Ministerul Sănătății, e greu de anticipat. Nu cred că se va ajunge atât de departe încât să vorbim de o nouă revoluție. Cu siguranță, nu îmi doresc să avem parte de o nouă revoluție după “modelul 1989″. Dar dacă cei care conduc România - și cei care au condus-o din 1990 încoace – vor realiza, în cele din urmă, că nu își mai pot bate joc de un popor întreg, atunci putem vorbi de un succes.

Fiind departe, am urmărit protestele doar prin intermediul mass media. Și pot afirma, din nefericire, că m-am îngrozit. Unii căutau să amplifice orice pentru a scoate în evidență cât de “diabolic” e sistemul condus de președintele Băsescu. Alții căutau să minimalizeze importanța manifestațiilor și valoarea lor, scoțând în evidență așa-zisa “calitate redusă” a protestatarilor. Jenant! Din păcate, însă, doar o nouă oglindire a societății românești – dezbinată.

Și ce dacă la proteste au participat membrii ai galeriilor de fotbal? Ei nu au aceleași drepturi ca parlamentarii puterii, spre exemplu? Și ce dacă jandarmii au venit pregătiți de ce e mai rău? Ce, era să vină în pantaloni scurți și cu tricouri pe care să scrie “Sunt jandarm”? Hai să fim serioși: e vorba, totuși, de niște proteste de stradă.

Iar cel mai important lucru e că ele există! Dovedesc că și românii știu să își spună ofurile. Chiar dacă – așa cum constata un prieten – s-au trezit după ce un arab a demisionat dintr-un minister condus de unguri.

Mai bine mai târziu decât niciodată!

A trecut și anul 2011! Ca orice altul, cu bune și rele, cu momente frumoase sau mai puțin plăcute. Și tot ca orice alt an trecut, în scurt timp va deveni istorie și ne vom aminti doar momentele plăcute ale sale.

2011 a fost pentru mine cu adevărat un an “nebun”: am luat-o din nou aproape de la zero, într-un alt oraș, cu un alt job. 2011 a fost anul în care am reîntâlnit vechi prieteni, am descoperit noi și mi-am reîncărcat rezervorul cu speranțe, a fost un an aproape la fel ca toți ceilalți. Aproape…

Pentru 2012, vă doresc tuturor să aveți parte de cel mai bun an posibil, să vă bucurați de familie, de prieteni, să fiți sănătoși și să vi se împlinească toate dorințele!

Deși departe, am urmărit și eu cu mare interes evenimentele ce au dus la arestarea primarului Sorin Apostu. Sincer, nu mă surprinde că s-a ajuns aici. Și nu o spun neapărat referindu-mă la zvonurile legate de ”fifty-fifty” – deși niciodată nu iese fum fără foc – ci mai degrabă gândindu-mă la lupta politică tot mai ascuțită, atât pe plan local, cât mai ales național. E clar, fiecare tabără își ascute săbiile și, din când în când, lovește tăios. De această dată, ținta a fost Sorin Apostu. Unii ar spune că a avut ghinion, că mai puteau să îl lase în pace, clar. Dar la fel de bine puteau să îl lovească acum câțiva ani, când aceleași zvonuri circulau în oraș – nu îmi spuneți că Apostu din 2011 e altul decât cel din 2008 (cu excepția funcției publice), că nu cred! Așadar, ar putea fi mulți care pot spune și că a avut noroc.

Oricum ar fi, e o lovitură serioasă dată Clujului, care până acum ceva vreme era obișnuit doar cu succese. Ei bine, după ultimele ”evenimente” – plecarea Nokia, acuzele legate de stadion ce au dus chiar la arestarea vicepreședintelui CJ, Radu Bica, iar în final arestarea primarului Sorin  Apostu – a devenit clar că și la Cluj lucrurile merg cam la fel ca peste tot în România.

Eu unul mă aștept ca totul să continue, să nu se oprească aici. Știu că e utopie, dar vreau ca fiecare dintre cei care au luat măcar o dată un leu șpagă să fie săltați. Pentru că dacă va fi așa, atunci totul va părea doar o vendetă, indiferent cât de bine puse la punct ar fi probele adunate de procurori. Săbiile sunt ascuțite, sunt convins. Vor fi scoase, însă, din teacă?