Vasile Racoviţan

Nu am apucat să văd decât acum ştirea Antena 1 Cluj despre ameninţarea telefonică primită la redacţia ZIUA de Cluj. Sentimentul pe care mi l-a lăsat declaraţia preşedintelui clubului CFR, Iuliu Mureşan, a fost de lehamite. Şi punct.
Nu vreau să spun decât atât: nu îi doresc nimănui să poarte o conversaţie telefonică precum cea pe care a avut-o colegul meu Alin Şutea în dimineaţa zilei de marţi.

PS: Un coleg mi-a semnalat astăzi un fapt care, recunosc, mi-a scăpat. Acum două săptămâni, fotoreporterul Romică Lăpuşte, de la Clujeanul, a fost agresat în faţă la Diesel. ZIUA de Cluj a scris despre agresiune. Marţi, redacţia ZIUA de Cluj a fost ameninţată. Singura publicaţie clujeană care a scris despre această manevră de intimidare a fost ZIUA de Cluj. E clar: solidaritatea de breaslă nu e punctul forte al presei scrise clujene. E trist!

La sport.ro tocmai se discută despre meciul CFR-”U”. Nici nu vreau să mă gândesc câte prostii se vor zice. Sper să mă înşel.

UPDATE: Din păcate, nu m-am înşelat în privinţa emisiunii. Pe stilul devenit deja celebru al “ştirilor sportive” de la ProTV, emisiunea a căutat senzaţionalul. De la remarcile lui Daniel Nanu (ProSport) cu privire la fanii violenţi ai lui “U, la insistenţele referitoare la declaraţia lui Iuliu Mureşan despe incendierea stadionului din Gruia, la titlul apărut în partea a doua a emisiunii, “Bătaia Ardealului”, emisiunea mi s-a părut mai degrabă propagandă pentru incidente decât analiză de fotbal. Singurul care s-a comportat onorabil a fost antrenorul lui CFR, Ioan Andone. Cât despre remarca realizatorului Valentin Moraru – am fi vorbit şi cu Anton Doboş dacă el ar fi acceptat – am o singură nedumerire: e Doboş singura persoană de la “U” care ar fi putut vorbi despre derby? Nu cred. Dar asta nu contează.
Şi ca un final apoteotic. La ştirile sport.ro… boşii CFR se tem de fanii de la “U”. Lăsaţi dracului prostiile astea! Sport când mai vedem la ştiri?

CFR-”U” e, poate, “şocul” sportiv al Clujului în 2007. Un meci – aşa cum am mai spus – încărcat de orgolii, de dorinţe de revanşă, de tensiuni. Toate acestea trebuie să rămână, însă, pe teren. Unii, din păcate, parcă nu vor asta. Şi continuă să creeze tensiune.
“Vindem biletele cum vrem noi”, “Galeria lui «U» vrea să dea foc la scaune” şi alte declaraţii de acest gen nu fac decât să irite şi mai mult. Mi se par deplasate, mai ales că aceeaşi persoană care a făcut aceste declaraţii îndemna, cu câteva zile înainte, la calm şi raţiune. Am impresia, însă, că pentru unii nu e convenabil ca meciul de duminică să se desfăşoare într-o atmosferă de sportivitate şi că le-ar conveni mai mult un teatru de război pe străzi, în preajma stadionului şi în stadion.

Am evitat să scriu ieri despre ameninţarea la adresa redacţiei ZIUA de Cluj. Pentru simplul motiv că nu cunoşteam destule detalii. E drept, prea multe nu ştiu nici acum – e de competenţa altora să afle cine e în spatele acestei “manevre” – dar ştiu, cu siguranţă, un lucru: s-a mers prea departe.
CFR – Universitatea Cluj trebuie să fie un meci de fotbal. Cu orgoliile de rigoare, cu ambiţiile necesare în sport, dar trebuie să se oprească aici. Violenţa nu are ce să caute în preajma acestui joc. Tensiunile din oraş, însă, sunt mult prea mari. Imense. Altfel, nu pot să îmi explic cum cineva pune mâna pe telefon şi se apucă să ameninţe ziarişti.
Vorbeam ieri despre “jungla” din Cluj. Din păcate, ea există. Legile normalităţii au lăsat loc legii junglei. Cine e “mai tare”, cine are relaţii mai tari, acela iese învingător. Indiferent de domeniul în care activează.
La fel e şi în fotbal. CFR e mai tare. E o certitudine. Dar şi “U” e mai tare. În tribune. A dovedit-o de nenumărate ori. Până duminică, şi nu numai, legea aceasta a junglei trebuie să dispară din oraş. Cine va fi mai tare dintre CFR şi “U”, trebuie demonstrat pe teren. Să ne arate Tony şi Fabbiani dacă sunt mai tari decât Suller şi Goga! Să arate Andone dacă e mai tare decât Mulţescu! Orice altceva înseamnă doar revenirea oraşului în epoca de piatră. Apropo, atunci nu se juca fotbal…

PS: Comentariu pe blogul lui Rareş Bogdan – “Ce meserie periculoasă aveţi nu v-aţi gândit niciodată să o schimbaţi cu alta?”. Îmi permit să răspund eu: NU. Chiar dacă vor suna în continuare telefoanele, chiar dacă unii nu ne înghit. E încă o dovadă a faptului că ne citesc. Iar ceea ce facem – bănuiesc că e clar pentru toată lumea – facem pentru cititori.

PS2: Un prolog al meciului de duminică. Plin de raţiune, bun simţ şi cumpătare. Merită citit!

65-71 cu PAOK Salonic şi visul european al baschetului masculin clujean mai ia o pauză de un an. Păcat.
Cum azi am avut o zi liberă (de la serviciu), dar extrem de plină altfel, nu am apucat să scriu pe blog. Dar văd că au scris alţii despre un subiect “preferat” de mine în ultimul timp. Şi anume, CityNews. Mai precis, despre ceva gagică ce apare pe CityNews. În ordine alfabetică, a prenumelor, vă invit să vedeţi despe ce e vorba la Andrei Aroneţ, Andrei Crivăţ şi Răzvan Antonescu.

PS: Despre ameninţările la adresa ZIUA de Cluj, mâine. Până atunci, am să mă gândesc serios cum de s-a ajuns în Cluj-Napoca la aşa ceva. Chiar a ajuns acest oraş o junglă?

“U”-Mobitelco – PAOK Salonic. Un meci istoric, cu o şansă istorică pentru baschetbaliştii clujeni. Pentru prima dată în istorie, pot elimina dintr-o competiţie europeană o formaţie din Grecia. După înfrângerea la doar cinci puncte din Grecia, U-Mobitelco trebuie să demonstreze astăzi că acel meci nu a fost doar o întâmplare. Şi că are, cu adevărat, valoare de echipă europeană. Dacă e, într-adevăr, aşa, vom afla diseară. Până atunci, putem doar spera. Haide “U”!!!

Am rămas de-a dreptul şocat astăzi, când am citit pe site-ul oficial al clubului de fotbal Universitatea Cluj aprecierile despre meciul cu Poli Iaşi.

Cu toate că sunt de acord cu majoritatea celor expuse acolo, mi se pare foarte ciudat – ca să nu spun mai multe – faptul că, pe un site oficial al unui club de fotbal sunt atacaţi jucătorii. De asemenea, mi se pare deplasată aprecierea referitoare la declaraţia lui Ionuţ Popa. Poate mai multă cumpătare nu ar strica…

O analiză foarte pertinentă după alegerile europarlamentare şi referendum, la Cristian Banu. V-o recomand.

CFR Cluj  – Universitatea Cluj. Duminică, pe stadionul din Gruia.
Un meci între ocupantele locurilor 1 şi 18 în Liga I. Un meci care, la prima vedere, nu spune nimic. În fapt, însă, singurul meci care contează pentru mulţi. Chiar dacă nu ar trebui să fie aşa…
Săptămâna dinaintea confruntării se anunţă extrem de grea pentru ambele părţi. CFR trebuie să lase deoparte euforia instalării confortabile pe prima poziţie, în vreme ce Universitatea trebuie să îşi amintească faptul că evoluează în prima ligă.

2004, alegeri prezindeţiale, turul 1
Adrian Năstase: 4.278.864 de voturi
Traian Băsescu: 3.545.236 de voturi

2004, alegeri prezindeţiale, turul 2
Traian Băsescu: 5.126.794 de voturi
Adrian Năstase: 4.881.520 de voturi

2007, referendum pentru votul uninominal
Prezenţă la vot: cam 30%
Rezultat: referendum invalidat

În 2004, Traian Băsescu a obţinut prima şi, cel mai probabil, singura sa victorie în România. Precedentele le obţinuse în Bucureşti.
În 2007, Traian Băsescu a fost învins pentru a doua oară în România. A fost învins, de fapt, de România.
Cea mai mare înfrângere a lui Băsescu este, însă, fără îndoială, cea de la Bucureşti. Fief-ul său. Locul unde a repurtat victorie după victorie, indiferent pentru ce a candidat. Abia s-au adunat 20% din bucureşteni la referendumul marinarului.
La fel ca şi ceilalţi români, şi locuitorii Capitalei s-au săturat de mofturile marinarului.

În mod normal, o zi de alegeri e una serioasă. Extrem de serioasă. Mizele sunt imense. Astăzi, însă, mi s-a părut mai degrabă o zi distractivă.
La secţia de votare, foarte puţină lume. Ca niciodată. Din cei puţini, mai nimeni nu pricepea ce e RVU. Contează?
Ajung la serviciu şi aflu că, undeva, un şef de secţie (de votare) a aruncat ştampila în foc. Spre seară, alţii au făcut la fel. O fi fost frig.
Citesc apoi despre un minor care era locţiitor al unui şef de secţie.
Apoi, alta: un bărbat a votat şi pentru soţie. S-o fi scârbit doamna de atâtea buletine de vot.
În Baciu, unii s-au dus degeaba la vot.
Un moş care şi-a pierdut buletinul a venit cu o copie xerox. Şi a votat.
Toate acestea, doar în judeţul Cluj.

Pe tot parcursul zilei, informaţii despre prezenţa la vot. Altă distracţie. Şi, cea finală, la 21. Cu “bomba” pe care o anticipa, de fapt, toată lumea: am cheltuit o groază de bani pentru un referendum care nu a interesat pe nimeni.