În mod normal, o zi de alegeri e una serioasă. Extrem de serioasă. Mizele sunt imense. Astăzi, însă, mi s-a părut mai degrabă o zi distractivă.
La secţia de votare, foarte puţină lume. Ca niciodată. Din cei puţini, mai nimeni nu pricepea ce e RVU. Contează?
Ajung la serviciu şi aflu că, undeva, un şef de secţie (de votare) a aruncat ştampila în foc. Spre seară, alţii au făcut la fel. O fi fost frig.
Citesc apoi despre un minor care era locţiitor al unui şef de secţie.
Apoi, alta: un bărbat a votat şi pentru soţie. S-o fi scârbit doamna de atâtea buletine de vot.
În Baciu, unii s-au dus degeaba la vot.
Un moş care şi-a pierdut buletinul a venit cu o copie xerox. Şi a votat.
Toate acestea, doar în judeţul Cluj.

Pe tot parcursul zilei, informaţii despre prezenţa la vot. Altă distracţie. Şi, cea finală, la 21. Cu “bomba” pe care o anticipa, de fapt, toată lumea: am cheltuit o groază de bani pentru un referendum care nu a interesat pe nimeni.