Am rămas de-a dreptul şocat astăzi, când am citit pe site-ul oficial al clubului de fotbal Universitatea Cluj aprecierile despre meciul cu Poli Iaşi.
Cu toate că sunt de acord cu majoritatea celor expuse acolo, mi se pare foarte ciudat – ca să nu spun mai multe – faptul că, pe un site oficial al unui club de fotbal sunt atacaţi jucătorii. De asemenea, mi se pare deplasată aprecierea referitoare la declaraţia lui Ionuţ Popa. Poate mai multă cumpătare nu ar strica…
O analiză foarte pertinentă după alegerile europarlamentare şi referendum, la Cristian Banu. V-o recomand.
CFR Cluj – Universitatea Cluj. Duminică, pe stadionul din Gruia.
Un meci între ocupantele locurilor 1 şi 18 în Liga I. Un meci care, la prima vedere, nu spune nimic. În fapt, însă, singurul meci care contează pentru mulţi. Chiar dacă nu ar trebui să fie aşa…
Săptămâna dinaintea confruntării se anunţă extrem de grea pentru ambele părţi. CFR trebuie să lase deoparte euforia instalării confortabile pe prima poziţie, în vreme ce Universitatea trebuie să îşi amintească faptul că evoluează în prima ligă.
2004, alegeri prezindeţiale, turul 1
Adrian Năstase: 4.278.864 de voturi
Traian Băsescu: 3.545.236 de voturi
2004, alegeri prezindeţiale, turul 2
Traian Băsescu: 5.126.794 de voturi
Adrian Năstase: 4.881.520 de voturi
2007, referendum pentru votul uninominal
Prezenţă la vot: cam 30%
Rezultat: referendum invalidat
În 2004, Traian Băsescu a obţinut prima şi, cel mai probabil, singura sa victorie în România. Precedentele le obţinuse în Bucureşti.
În 2007, Traian Băsescu a fost învins pentru a doua oară în România. A fost învins, de fapt, de România.
Cea mai mare înfrângere a lui Băsescu este, însă, fără îndoială, cea de la Bucureşti. Fief-ul său. Locul unde a repurtat victorie după victorie, indiferent pentru ce a candidat. Abia s-au adunat 20% din bucureşteni la referendumul marinarului.
La fel ca şi ceilalţi români, şi locuitorii Capitalei s-au săturat de mofturile marinarului.
În mod normal, o zi de alegeri e una serioasă. Extrem de serioasă. Mizele sunt imense. Astăzi, însă, mi s-a părut mai degrabă o zi distractivă.
La secţia de votare, foarte puţină lume. Ca niciodată. Din cei puţini, mai nimeni nu pricepea ce e RVU. Contează?
Ajung la serviciu şi aflu că, undeva, un şef de secţie (de votare) a aruncat ştampila în foc. Spre seară, alţii au făcut la fel. O fi fost frig.
Citesc apoi despre un minor care era locţiitor al unui şef de secţie.
Apoi, alta: un bărbat a votat şi pentru soţie. S-o fi scârbit doamna de atâtea buletine de vot.
În Baciu, unii s-au dus degeaba la vot.
Un moş care şi-a pierdut buletinul a venit cu o copie xerox. Şi a votat.
Toate acestea, doar în judeţul Cluj.
Pe tot parcursul zilei, informaţii despre prezenţa la vot. Altă distracţie. Şi, cea finală, la 21. Cu “bomba” pe care o anticipa, de fapt, toată lumea: am cheltuit o groază de bani pentru un referendum care nu a interesat pe nimeni.
