Dezamăgiri şi mândrie
Sunt dezamăgit. De eşecul Universităţii în derby-ul cu CFR. De faptul că “U” încă nu reuşeşte să se ridice la nivelul Ligii I. Peste toate, însă, sunt dezamăgit de cum înţeleg unii să facă presă. De cum ar face orice – dar absolut orice – pentru a face audienţă.
Cel mai elocvent exemplu în acest sens e ACEASTĂ ŞTIRE DE PE SPORT.RO
Ştiu, e dureros pentru unii să vadă că în Cluj-Napoca, la un derby, oamenii nu se omoară pe străzi, că nu se aruncă scaune pe gazon. La fel de dureros este şi că “huliganii” au demonstrat că pot da lecţii oricărei galerii din ţară. Aşa cum spunea şi Rareş Bogdan, “fanii Universităţii, cei mai frumoşi şi mai pasionali clujeni, au reuşit să doboare toate previziunile, aşteptările şi criticile dinaintea marelui derby”.
Oricât de mari ar fi dezamăgirile, mândria de a locui în acelaşi oraş cu cei care au adus, duminică seara, sărbătoarea în Cluj-Napoca, e infinit mai mare.


