mare surpriza mi-ai facut, vasile, cu postul asta, pe care nu-l stiam. m-ai facut nostalgic, pentru ca am prins si eu perioada cand ziarele se tipareau pe tipar inalt, materialele ti le bateai la niste masinoaie de scris intre tastele carora iti prindeai deseori degetele, iar telefoanele le dadeai de la “public”.

perioada de maxima “glorie” tehnologica pe care am prins-o in primii mei ani de presa a fost la Uniplus Radio, in 1994, cand aveam pager si un calculator in redactie, pe care dj-ii jucau in nestire un joc cu elicoptere, iar eu imi scriam de multe ori stirile de mana, pentru ca nu puteam sa lucrez la computer.

de multe ori, cu doua-trei minute inainte de buletinul de stiri ma trezeam ca nu am microfon si trebuia sa alerg la alt etaj (radioul era in Gruia, in blocurile de pe langa stadionul CFR) ca sa iau microfonul de la productie.

era perioada de colaps a Caritas-ului, si ne “scoteam”, noi, stiristii, cu comunicatele-fluviu trimise pe fax de ana potcoava, stoica si tipii de la asociatia impotriva coruptiei. altfel, cautarea subiectelor era o adevarata expeditie. tin minte, de exemplu, ca am nimerit absolut intamplator la incendiul de la arte plastice, sediul din piata unirii, si, pentru ca nu aveam la mine nici cartela, nici fise (erau telefoane cu fise inca, pe vremea aia), am transmis stirea de la telefonul pictorului teodor botis, care locuia chiar in cladirea de langa academie.

da, pe vremea aia nu puteai fura de la mos google, si multi ziaristi nici nu foloseau computerul. redactiile mai fitoase aveau motorole-walkie-talkie, ia rprimul mobil pe care l-am vazut era cam cit o caramida. era perioada de glorie a pagerelor si a claculatoarelor 486…

mersi, vasile, claudiu

asa e, ce vremuri grele
la nivel de dotare acum e alta lume dar si presa s-a accelerat tare de tot!

In timp ce doi jurnalisti se intalnesc, unul tanar, unul mai in varsta, cel tanar afirma: “eu pot fi oricand ca tine, dar tu nu mai poti fi ca mine”. Din punctul meu de vedere, ceea ce prezinta postul se numeste experienta. Astfel, peste 10-20 ani, probabil si noi, cei din generatia tanara si “neexperimentata” de acum, le vom atrage atentia tinerilor, spunandu-le ceva de genul: “pe vremea noastra nu robotii faceau presa, iar evenimentele si actiunile fiecaruia erau monitorizate de oameni, nu de cipuri implantate si camere video”. Poate bat campii, insa vremurile se schimba mereu. Daca ar fi fost sa ramana omenirea acolo de unde a plecat, probabil ca acum iti trimiteam acest mesaj prin intermediul unui… porumbel.

… cati filozofi in presa asta clujeana …
… dar iti dai seama ce s-au chinuit aia care au facut primul ziar … sa vezi acolo surse , subiecte si resurse …

@ tibi tu nu roman estem?

bravo vasile!
atit!

forta roma! stiu ei prietenii de ce!