Vasile Racoviţan

Ceea ce anticipam, şi anume faptul că “moartea definitivă a ceea ce a fost, cândva, Ziarul Clujeanului – se va produce curând” (am scris asta pe 31 octombrie 2007) a devenit, pentru mine, începând de azi, realitate.
După ce a lăsat deoparte “/cotidian”, Clujeanul a început să ne bombardeze, din ce în ce mai des, cu gagici dezbrăcate. Strategia, menită clar să atragă mulţi vizitatori pe site, are succes, Clujeanul fiind, în clasamentul trafic.ro, pe locul 1 în Cluj. Dar, paralel cu acest succes, a ucis ceea ce mai rămăsese din vechiul ZC, cândva primul ziar pe care clujenii îl citeau dimineaţa, pentru a afla ce se întâmplă în oraş.
Dacă vreţi să aflaţi şi motivul pentru care spun, asta, intraţi pe site-ul celor de la Clujeanul. Şi admiraţi sau îngroziţi-vă, în funcţie de ce tip de presă preferaţi, de materialul despre Alina Plugaru şi ce a făcut ea la Sibiu. Legătura cu Clujul nu o văd, dar nici nu mai contează. Traficul să crească!

(De data asta nu dau link. Găsiţi singuri textul şi pozele)

Vă invit să citiţi pe blogul lui Cătălin Tolontan de ce nu vor muri ziarele. Lectură plăcută!

Campania electorală!
Primul intrat serios în cursa de a atrage cititorii e preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Marius Nicoară. Un fel de platformă-program a lui, în Comentariul Zilei din CityNews.
Cel mai mult din textul semnat de Marius Nicoară îmi place partea asta: “(…) funcţia de primar nu înseamnă, în opinia mea, să te aşezi într-un fotoliu, comod de obicei, şi să aştepţi să treacă patru ani. Nici a fi omniprezent în presa locală şi centrală nu este suficient pentru a merita titulatura de primar”.
Oare la cine se referă?

E vorba despre sondaj şi despre rezultatele lui finale.
Au fost 569 de voturi, din care 45% (256) au fost pentru CityNews, 41% (236) pentru ZIUA de Cluj şi 9% (49) pentru Clujeanul online, ca să le enumăr doar pe primele trei clasate. Aşadar, cititorii acestui blog preferă să citească, în ordine, CityNews, ZIUA de Cluj şi ediţia online a Clujeanului.
Mă aşteptam ca aceste trei publicaţii să fie pe primele locuri.
Ceea ce m-a surprins, însă, şi pe de o parte m-a întristat, e că mulţi au căutat cu precădere să “fenteze” sistemul şi au şi reuşit. Chiar mi-aş fi dorit ca rezultatele să exprime exact preferinţele cititorilor blogului, dar asta este… mereu e loc de mai bine. O să fie rezolvată şi problema aceasta în scurt timp.

PS: Le mulţumesc celor care au dat dovadă de bun simţ şi au votat “normal”. Se ştiu ei!

Am fost astăzi până la Dej. 60 de kilometri în aproximativ o oră şi jumătate. Aproape 40 de minute până am ieşit din Cluj-Napoca, încă o bună bucată de vreme în coloană. Apoi, drum libr. Pe când am apucat să apăs şi eu mai serios pedala de acceleraţie, surpriză! Semafoare. Instalate de curând pe drumul naţional, în dreptul celor două drumuri de acces spre fabrica Nokia.
Am tot stat să mă gândesc unde am mai văzut semafoare pe drumurile naţionale. Evident, în afara porţiunilor de drum din localităţi. Nici acum, seara, nu îmi vine în minte unde. Cred că tocmai pentru că nu am văzut.
Stau şi mă întreb, dacă am ajuns să avem semafoare pe drumurile naţionale, oare cum va arăta autostrada? Va avea treceri de pietoni sau nu? Sunt foarte, foarte curios.

Familia CityNews a devenit mai numeroasă. De astăzi, CityNews Mureş funcţionează, după cum ne anunţă colegii de la CityNews Cluj. Multă baftă! Atât colegilor de la Mureş, cât şi celor de la Cluj.

Unde poate duce situaţia actuală din Kosovo? Se poate întâmpla, în scurt timp, ceva similar în România?

Nu e deloc ceva nou. Am crezut, totuşi, că fenomenul va dispărea încet-încet. M-am înşelat. Mă refer la cei care, nu ştiu exact din ce motiv, intră pe bloguri pentru a comenta, de cele mai multe ori fără vreo legătură cu subiectele la care postează comentariile respective.
Sunt sigur că unora le place că există fenomenul. Sunt chiar încântaţi că le creşte traficul.
Pe mine unul, în afară de faptul că de cele mai multe ori mă evervează – în special atunci când sunt postate doar din dorinţa de a arunca cu noroi sau de a-i irita pe unii şi alţii – aceste comentarii mă intrigă. Mai mult mă preocupă să înţeleg care le e rostul. De ce stă cineva să comenteze, dacă nu are nimic de spus? De ce simte nevoie de a lăsa comentarii pe bloguri doar de dragul de a spune cuiva, mai târziu, “să vezi ce i-am scris la ăla pe blog”? Aveţi vreo idee?

AVERTISMENT
Acest post este, cred, cel mai lung pe care l-am scris vreodată pe blog. Îmi cer scuze de pe acum pentru asta. Dar vă promit că merită să citiţi până la sfârşit. Lectură plăcută.

Lăsaţi nemţii să vină la Jucu, scriam în 23 ianuarie în ZIUA de Cluj. Şi au venit. Mulţi. În special jurnalişti. Printre ei, şi o echipă de la SAT.1, în frunte cu reporterul Lars Juretzko. Care a realizat un “reportăjel” despre cum e să fii neamţ şi să vrei să te angajezi la Nokia. Sau – ca s-o spuneam pe şleau – despre cum e să fii nesimţit din cale afară şi despre cum să distrugi imaginea unei ţări. Ce a făcut acest reporter – cu girul şefilor – e o lecţie perfectă de manipulare.
Cei care au descoperit ştirea de la SAT.1 sunt colegii de la Clujeanul. Îi felicit. “Nemţii ridiculizează Clujul într-un reportaj difuzat de televiziunea SAT.1″ scrie Clujeanul. Mă bucur – o spun din nou – de faptul că această ştire a fost prezentată şi publicului român care nu a apucat să o vadă pe SAT.1. Ce mă surprinde, însă, e modul în care Clujeanul a prezentat-o. Şi anume, 95% corect. Restul de 5% reprezintă, însă, o continuare a manipulării nemţilor. De ce spun asta?
Read the rest of this entry →

Am sperat din tot sufletul că nu va fi aşa. Dar, din păcate, cele mai sumbre închipuiri ale mele devin realitate. Mă refer la situaţia sportului clujean. La fotbal, la handbal, la volei, la baschet. E cam ceaţă deasupra Clujului sportiv. Iar de ridicat, nu cred că se va ridica în curând.
La fotbal, la Universitatea, e debandadă. Conducătorii nu se înţeleg între ei, habar nu au ce jucători vin în probe, încurcă adversarii din meciurile amicale. Colac peste pupăză, doi jucători importanţi pleacă pe nimic, graţie priceperii fostei conduceri (cel puţin, aşa acuză actualii conducători). Nici la CFR lucrurile nu par a merge mult mai bine. Dincolo de faptul că echipa e pe primul loc şi principala candidată la câştigarea titlului, implicarea conducătorilor în scandalurile din fotbalul românesc nu face deloc bine.
La handbal, în special feminin, visele de a câştiga campionatul au cam dispărut. Singura concolare rămâne Cupa Cupelor, unde fetele lui Covaciu joacă împotriva lui Naisa Nis, coşmarul din sezonul trecut. La masculin, ceaţa pare a se risipi. Echipa e pe un trend ascendent, nu are adversar în liga a doua. Se vor schimba, însă, multe odată cu promovare.
La baschet feminin, deşi dispune de unul dintre cele mai “serioase” bugete din Divizia A, echipa nu o duce prea bine. Învinge echipele slabe, dar când dă de cele cu adevărat puternice, se pierde cu firea şi ratează şanse imense de a câştiga.
Cel mai trist mi se pare, însă, ce se întâmplă la baschet masculin. Adus cu surle şi trâmbiţe, antrenorul Tab Baldwin i-a impresionat deocamdată doar pe Mircea Cristescu, pe unii jucători şi pe unii din imediata apropiere a echipei. Şi pe mine m-a impresionat, dar mai mult pentru felul cum gândeşte. Nu prin ceea ce face. Şi, sunt convins, nici fanii nu sunt încântaţi de fatul că, de când a venit Baldwin, echipa a pierdut 3 meciuri, ultimele două pe final, deşi putea câştiga lejer.
De parcă nu ar fi de ajuns faptul că echipa nu mai câştigă, s-a şi implicat într-un scandal inutil. În prim-plan, preşedintele Mircea Cristescu şi arbitrii. Un conflict care, după părerea mea, nu are niciun rost. Şi care va aduce doar neplăceri echipei.

Puţin mai detaliat, astăzi în ZIUA de Cluj.