Vasile Racoviţan

Echipa ZIUA de CLUJ a jucat finala Cupei Presei la Volei. Am fost atât de aproape de a ne adjudeca primul titlu, dar nu am reuşit. Ne-au învins colegii de la Cetăţeanul, prilej pentru Mihai să exulte. Felicitări.
Cât despre competiţie, a fost una dintre cele mai OK organizate cu şi pentru ziarişti. Indiferent cine a fost cu ideea, merită doar felicitări. Distracţie OK, meciuri OK, cunoştinţe de volei mai puţine, dar asta a contat parcă mult mai puţin decât restul, plus un final de vis (pentru cei care au fost la 30Plus, aştept detalii).
Dacă învingătorii s-au ales cu un Nintendo Wii (să nu vă rupeţi mâinile!), noi şi echipa de pe locul 3, colegii de la Monitorul, ne-am ales cu un set de Darts, numai bun să exersăm în redacţie luatul la ţintă al anumitor personaje. Dar nu premiile au contat, ci distracţia şi, mai ales, faptul că am avut parte de câteva ore de relaxare. Ne vedem la ediţia viitoare!

Spania-Germania 1-0, iar trupa lui Aragones e noua campioană europeană la fotbal. La capătul unui meci pe care, în ciuda faptului că nu l-a dominat, l-a controlat, spaniolii au obţinut, în sfârşit, un trofeu major. Aşteptarea de 44 de ani a luat sfârşit graţie inspiraţiei lui Fernando Torres, care a ştiut să profite la maximum de indecizia lui Phillip Lahm, “catastrofa” din echipa Germaniei. Acelaşi jucător care calificase trupa lui Joachim Löw în finală.
Spania a meritat fără doar şi poate trofeul. A jucat cel mai frumos fotbal la EURO 2008, a marcat de cele mai multe ori. Mai presus de toate – iar acesta e un amănunt extrem de important, în opinia mea – a câştigat toate meciurile (cu excepţia confruntării cu Italia, adjudecată şi aceea, în cele din urmă, la penalty-uri).
Bătrânul Luis Aragones a găsit soluţia perfectă pentru a transforma o trupă de puşti în echipa numărul 1 a Europei. Casillas a fost excelent; Sergio Ramos a arat perfect flancul drept, deşi uneori a cam uitat de defensivă; Puyol şi Marchena, cu toate că au avut momente în care s-au pierdut, au ştiut mereu să revină şi să-şi blocheze adversarii; Capdevila a fost extrem de sigur pe stânga; Senna a fost poate cel mai bun jucător de la EURO 2008, fiind nu doar omul care a distrus atacurile adverse, ci şi cel care a creat legătura atât de necesară între compartimentul defensiv şi cel ofensiv; “tripleta” Silva-Xavi-Iniesta a făcut mereu legea în preajma careurilor adverse; Torres a punctat când era mai mare nevoie de el; Fabregas a îndeplinit perfect rolul primei rezerve; Villa, marele absent al finalei, a fost dovada cea mai bună că “al doilea vârf” a fost găselniţa tactică perfectă pentru acest turneu final.
De cealaltă parte, Germania a dezamăgit tocmai când toţi aşteptau să explodeze. Schweinsteiger, Podolski şi Klose au uitat pacă de evoluţiile din meciurile anterioare, Lahm a distrus munca întregii echipe, lăsându-se depăşit extrem de uşor de Torres, Hitzlsperger şi Frings au uitat că au misiunea de a combina şi cu vârfurile, nu doar cu fundaşii, iar Ballack, de unul singur, nu a putut face nimic. Până şi Joachim Löw a rămas fără inspiraţie după pauză, când nu a găsit soluţiile pentru a sparge lacătul defensiv spaniol.
Spania-Germania 1-0. Un rezultat strâns, care nu reflectă, însă, realitatea de pe gazon. Dar care scoate în evidenţă ceea ce e cel mai important: spaniolii au fost cu un pas în faţa nemţilor la EURO 2008. Un pas care, pentru Germania, a fost prea mare pentru a putea fi recuperat.
Urmează EURO 2012… Apasă Ucraina şi Polonia pe acceleraţie şi termină infrastructura la timp? Sau noii campioni europeni îşi vor apăra titlul acasă?

TAB Baldwin mai rămâne un sezon la U-Mobitelco. În primul rând, cred că baschetul românesc merita ca TAB să mai rămână, şi să dezerteze după o jumătate de an, în care a demonstrat multe.
Cât despre veştile rele, amânarea, de către Consiliul Local, a semnării contractului cu noul patron de la “U”, Oncos, nu face decât să prelungească agonia echipei.

Aşadar, finala EURO 2008 va fi Germania-Spania. Dacă nemţii au tremurat puţin în faţa Turciei, spaniolii nu au avut mari probleme în jocul cu Rusia. Mă aştept la un meci superb duminică. Pe de o parte, pentru că nemţii – sunt convins – vor face tot posibilul să câştige trofeul jucând fotbal, conştienţi că în faţa Spaniei nu mai au cum să evolueze “la alibi”. Pe de alta, pentru că Spania e avidă de trofee, după ce, de zeci de ani, se tot chinuie să obţină unul cu echipa naţională, iar în ceea ce priveşte echipele de club a avut un sezon dezastruos.
Pronosticul meu? Victorie a Germaniei la diferenţă de două goluri. Voi ce credeţi?

Prietenul meu Codin Samoilă crede că păstrarea lui Toni Doboş la conducerea lui “U” ar fi cea mai mare greşeală. Şi abia aşteaptă să îl vadă plecat pe actualul preşedinte.

Şi eu aştept curăţenia la “U”, dar cred în continuare – aşa cum scriam acum puţin timp şi în ZIUA de CLUJ – că Toni Doboş trebuie să rămână la club. Chiar şi suspendat vreme de doi ani de către FRF.

Sunt puţini la “U” care ştiu, cu adevărat, ce înseamnă fotbalul românesc. Cei mai mulţi au văzut fotbalul din tribune, în cel mai bun caz. Unii au şi păşit de câteva ori în vestiar, dar sigur au plecat mai confuzi decât intraseră. Toni Doboş e un adevărat “om de fotbal”. Iar “U” Cluj de astfel de oameni are nevoie. Chiar dacă pun umărul doar din afară. Doi ani trec repede în fotbal.

Trei nume care înseamnă mult pentru cei care iubesc “U” Cluj. Trei nume care, din sezonul viitor, nu se vor mai regăsi în lotul “studenţilor”.
În privinţa lui Goga, plecarea era iminentă. Liga a II-a nu putea înseamna decât distrugerea lui ca fotbalist. Faptul că a ales Poli Timişoara mă face să cred că el chiar îşi doreşte să devină fotbalist adevărat. Ar fi putut alege o trupă anonimă din străinătate, unde ar fi câştigat mulţi bani. Dar nu a făcut-o. A ales echipa cea mai frumoasă din Liga I, o echipă unde se vrea performanţă, o echipă dintr-un oraş în care lumea respiră alb-violet.
Despărţirea de Suller era, şi ea, de aşteptat. Având contractul expirat şi cam nebăgat în seamă de mulţi, el a aşteptat doar momentul în care i se va spune “Lasă-ne!”. Un moment care am sperat că va veni cât mai târziu sau deloc, dar n-a fost să fie. Marius a fost unul dintre preferaţii mei de la “U”. Un adevărat “U”-ist, pe care mulţi nu au ştiut să îl aprecieze. Dar cazuri similare au mai fost… Şi acum îmi aduc aminte de meciurile lui cu Oţelul, cu Steaua… Senzaţionale. Au contat, însă, prea puţin pentru şefii de la “U”.
Abandonarea lui Radu Sabo mi se pare, de asemena, o greşeală. A renunţat la Ungaria pentru a-şi încheia cariera frumos la “U”. A pus umărul serios la promovare, apoi a fost lăsat deoparte. Pentru câte a făcut pentru “U”, merita mai mult. Sunt convins că s-ar fi mulţumit cu un loc în lot şi câteva minute de joc în Liga a II-a, urmate de o retragere frumoasă, pe “Ion Moina”, în faţa tribunei alb-negre. N-a fost, însă, să fie…

Ceea ce bănuiam de o vreme, mi s-a adeverit: Innes Radu n-a rezistat prea mult departe de presă, iar de acum va fi editor la CityNews. Şi foarte bine a făcut. Baftă multă!

“Am verificat şi, într-adevăr, sunt bani în fondul de rulment al Consiliului Judeţean pentru realizarea proiectului stadionului, dar pentru executare va trebuie să găsim soluţii”. Afirmaţia îi aparţine lui Alin Păunel Tişe – care recent s-a pricopsit cu o nouă poreclă, “Bănel”. Aşadar, problema stadionului e ca şi rezolvată. În fondul de rulment sunt bani pentru proiectare, mai trebuie găsite doar surse alternative de finanţare pentru ridicarea propriu-zisă a arenei. De exemplu, ar putea să taie din fondul destinat curăţeniei, din fondurile pentru femeia de serviciu, chiar şi din taxa pentru administrator. Cu adevărat un proiect de viitor noul stadion al oraşului. De viitor îndepărtat.

Gelu Radu are mari şanse să redevină ofiţer de presă la “U”. Dar nu la echipa de fotbal, de unde a plecat acum ceva vreme, ci la Clubul Sportiv. Mai are de trecut doar un hop! Şi anume, concursul pe post, la care s-a înscris. Baftă!

Am anticipat că Olanda şi Italia vor ajunge în semifinalele EURO 2008, ceea ce nu s-a întâmplat. Nu pot să spun, însă, că mă supără acest fapt, ba chiar dimpotrivă. Rusia şi Spania, alături de Turcia şi Germania, au dovedit clar că merită să lupte pentru un loc în finală. O finală în care, în continuare, cred că va evolua Germania. Între Spania şi Rusia nu ştiu pe cine să aleg. Merg, totuşi, pe mâna spaniolilor.