Vasile Racoviţan

EURO 2008 înseamnă şi fotbal. Sună ciudat, nu? Sunt convins, dar la fel de convins sunt acum, după ce m-am întors din Elveţia şi Austria, că o competiţie de acest gen presupune mult mai mult decât meciurile de fotbal. Acestea sunt doar finaluri ale unor poveşti de cele mai multe ori frumoase.
Şi dacă înseamnă şi fotbal, ia să vedem cu ce a mai rămas fotbalul la EURO 2008.
Cu Germania în semifinale. Logic.
Cu trei sferturi de finală “tari”: Croaţia-Turcia, Olanda-Rusia şi Italia-Spania. La o primă vedere, aş spune că se vor califica Turcia, Olanda şi Italia. Dar surprize apar mereu, chiar dacă o calificare a Croaţiei nu ar fi cine ştie ce surpriză. În schimb, una a ruşilor, da. Iar la Italia-Spania, e 50-50. Italienii sunt convins că s-au trezit din pumni, iar spaniolii sunt la fel de convins că se vor crede învingători de la început.
Cât despre finală, sunt curios doar care va fi adversara Germaniei. Olanda sau Italia/Spania?

Elveţia e o ţară de vis. Pentru cei plictisiţi de viaţa “normală”, pentru cei cu mulţi bani şi pentru cei dispuşi să suporte, zi de zi, îngâmfarea celor din jur.
E o ţară de vis şi pentru cei îndrăgostiţi de frumos, de linişte…
Pentru cei cu chef de viaţă, pentru cei care fac cu nervii de fiecare dată când cineva se uită urât la ei, Elveţia e o ţară de coşmar.

Contrastele te lovesc la fiecare pas. Totul e pus la punct în cel mai mic detaliu, dar haosul e, parcă, mai prezent ca niciunde altundeva. Şoferi mai indisciplinaţi – ca să nu zic proşti – decât în Elveţia nu am găsit niciunde altundeva în Europa. Nici în SUA.

Mai mult rurală decât urbană, dar cu oraşe frumoase – cel puţin Zürich şi Berna, pe care le-am văzut mai atent, dar şi Basel, pe care mai mult l-am “scanat” din tramvai – Elveţia te şochează atunci când încerci să te simţi bine: preţurile sunt de-a dreptul prohibitive pentru omul de rând. Un sejur de 10 zile acolo te costă cel puţin dublu faţă de Austria, de exemplu.

Dacă eşti român în Elveţia, trebuie să te aştepţi mereu la ceva. De exemplu, la o vizită din partea poliţiştilor. Care vin să te întrebe tot: cine eşti, ce cauţi acolo, când te-ai născut, ce ai mâncat dimineaţa, cât stai, de ce stai… Dacă încerci să afli şi tu ce au cu tine, nu-ţi zic decât după ce şi-au terminat treaba: cineva a reclamat că o maşină cu număr de România se plimbă prin zonă. Deci, e suspect!

Să nu mai zic că încercarea de a face rost de o banală ştampilă pe o delegaţie e aventură în toată regula. De ce vrei ştampilă? De ce nu e delegaţia şi în altă limbă decât româna? De ce nu ceri din altă parte? De ce? De ce? De ce? Noroc că mai există şi unii care pricep că nu vrei să le devalizei băncile, folosindu-te de o simplă ştampilă pe care scrie “Hotel X, oraşul Y, Elveţia”.

Tot la capitolul “enervant”, dar până la urmă normal pentru o ţară precum Elveţia, e că pe 90% din produse găseşti cuvântul “Elveţia”. “Suc de mere produs din mere elveţiene”, “iaurt din lapte elveţian”, “cârnaţi din carne de vită elveţiană”.

Cât despre elveţieni… păcat că o ţară aşa frumoasă precum Elveţia e locuită de ei. Snobi din cale afară, suspicioşi la absolut orice nu e elveţian. Pe scurt, nesuferiţi. Dar, evident, există şi excepţii… oameni care ar face orice să te simţi bine, indiferent că pe paşaportul tău scrie Elveţia sau România, SUA sau Burkina Faso.
Acum, că am revenit în România, stau şi mă întreb: oare care e diferenţa între Elveţia şi un ghetou?

Nu doar pentru echipa naţională a României, care şi-a arătat limitele în jocul cu Olanda, ci şi pentru Mihai, Alin şi cu mine, care ne-am petrecut ultimele două săptămâni în Elveţia şi Austria.
Pentru mine, a fost o experienţă unică. Atmosfera din jurul EURO e fenomenală, atmosfera pe stadioane, ceva la care România doar poate visa. La fel ca în cazul fotbalului, unde suntem departe de ceea ce înseamnă performanţă. Meciul cu Olanda m-a convins de acest lucru. Nu avem o echipă rea, nu avem jucători slabi, dar nu avem mentalitate de învingători. Poate nu ar fi rău să mai privească şi Piţurcă&Co. meciul Turcia-Cehia sau revenirea Germaniei, după un start slăbuţ de EURO. Mai multe despre EURO şi despre cele două săptămâni petrecute acolo, în curând… Bine v-am regăsit din România!