Spania-Germania 1-0, iar trupa lui Aragones e noua campioană europeană la fotbal. La capătul unui meci pe care, în ciuda faptului că nu l-a dominat, l-a controlat, spaniolii au obţinut, în sfârşit, un trofeu major. Aşteptarea de 44 de ani a luat sfârşit graţie inspiraţiei lui Fernando Torres, care a ştiut să profite la maximum de indecizia lui Phillip Lahm, “catastrofa” din echipa Germaniei. Acelaşi jucător care calificase trupa lui Joachim Löw în finală.
Spania a meritat fără doar şi poate trofeul. A jucat cel mai frumos fotbal la EURO 2008, a marcat de cele mai multe ori. Mai presus de toate – iar acesta e un amănunt extrem de important, în opinia mea – a câştigat toate meciurile (cu excepţia confruntării cu Italia, adjudecată şi aceea, în cele din urmă, la penalty-uri).
Bătrânul Luis Aragones a găsit soluţia perfectă pentru a transforma o trupă de puşti în echipa numărul 1 a Europei. Casillas a fost excelent; Sergio Ramos a arat perfect flancul drept, deşi uneori a cam uitat de defensivă; Puyol şi Marchena, cu toate că au avut momente în care s-au pierdut, au ştiut mereu să revină şi să-şi blocheze adversarii; Capdevila a fost extrem de sigur pe stânga; Senna a fost poate cel mai bun jucător de la EURO 2008, fiind nu doar omul care a distrus atacurile adverse, ci şi cel care a creat legătura atât de necesară între compartimentul defensiv şi cel ofensiv; “tripleta” Silva-Xavi-Iniesta a făcut mereu legea în preajma careurilor adverse; Torres a punctat când era mai mare nevoie de el; Fabregas a îndeplinit perfect rolul primei rezerve; Villa, marele absent al finalei, a fost dovada cea mai bună că “al doilea vârf” a fost găselniţa tactică perfectă pentru acest turneu final.
De cealaltă parte, Germania a dezamăgit tocmai când toţi aşteptau să explodeze. Schweinsteiger, Podolski şi Klose au uitat pacă de evoluţiile din meciurile anterioare, Lahm a distrus munca întregii echipe, lăsându-se depăşit extrem de uşor de Torres, Hitzlsperger şi Frings au uitat că au misiunea de a combina şi cu vârfurile, nu doar cu fundaşii, iar Ballack, de unul singur, nu a putut face nimic. Până şi Joachim Löw a rămas fără inspiraţie după pauză, când nu a găsit soluţiile pentru a sparge lacătul defensiv spaniol.
Spania-Germania 1-0. Un rezultat strâns, care nu reflectă, însă, realitatea de pe gazon. Dar care scoate în evidenţă ceea ce e cel mai important: spaniolii au fost cu un pas în faţa nemţilor la EURO 2008. Un pas care, pentru Germania, a fost prea mare pentru a putea fi recuperat.
Urmează EURO 2012… Apasă Ucraina şi Polonia pe acceleraţie şi termină infrastructura la timp? Sau noii campioni europeni îşi vor apăra titlul acasă?
