Vasile Racoviţan

Cu patru ani în urmă, şefii administraţiei locale şi judeţene ne promiteau un stadion european în locul “templului” din Parcul Central. N-au rezolvat nimic! Comisii, licitaţii, alte licitaţii, certuri între CJ şi CL şi în cele din urmă absolut nimic!
Acum, noua administraţie îşi începe mandatul cu aceeaşi propunere: un stadion modern. Doar că o dă cu bâta în baltă încă din start, la fel ca predecesorii: la licitaţia pentru proiectare, câştigă UTCN. Cel mai neînsemnat şi anonim proiectant de stadioane din întreaga lume, probabil. Concurentul direct: OHL, care se ocupă de stadionul lui Espanyol Barcelona. Care va fi gata peste puţin timp. Doar că OHL a fost exclusă de la licitaţie. Nu mă încred prea mult în explicaţiile oficiale, pentru că în 99% din cazuri, acestea sunt doar praf în ochi. Ceea ce, însă, nu mi se pare praf în ochi, e proiectul prezentat de OHL, pe care vă invit să îl vedeţi în galeriile foto de la colegii de la Clujeanul şi CityNews.

UPDATE: De azi (luni) puteţi vedea proiectul şi pe site-ul ZIUA de CLUJ.

Deşi mă aşteptam la mai multă agitaţie, am regăsit presa clujeană extrem de relaxată. Chiar şi Tibi se plângea, în ZIUA de CLUJ, că e plictiseală mare în oraş. Cred, însă, că la Monitorul de Cluj, de exemplu, nu e. Pentru simplul fapt că încă nu au (sau cel puţin nu se ştie oficial despre asta) redactor-şef nou, după ce Cipri Rus a primit postul similar la Compact, în Bucureşti. Zvonuri umblă, dar nimic concret. Bogdan Stanciu, Vasile Măgrădean, Victor Lungu, Adina Urcan, Paul Niculescu… Cinci nume din care doar unul e în cărţi.
La ZIUA de CLUJ, Cosmin Sălăjan va părăsi echipa şi se va dedica unui job în afara mass-media. Dar nu foarte departe de presă.
În rest, fie nu se vorbeşte mai nimic despre “mişcările de trupe” din media clujeană, parcă mai dinamice decât oricând, fie ele chiar nu există.
Un weekend frumos tuturor!

EURO 2008 înseamnă şi fotbal. Sună ciudat, nu? Sunt convins, dar la fel de convins sunt acum, după ce m-am întors din Elveţia şi Austria, că o competiţie de acest gen presupune mult mai mult decât meciurile de fotbal. Acestea sunt doar finaluri ale unor poveşti de cele mai multe ori frumoase.
Şi dacă înseamnă şi fotbal, ia să vedem cu ce a mai rămas fotbalul la EURO 2008.
Cu Germania în semifinale. Logic.
Cu trei sferturi de finală “tari”: Croaţia-Turcia, Olanda-Rusia şi Italia-Spania. La o primă vedere, aş spune că se vor califica Turcia, Olanda şi Italia. Dar surprize apar mereu, chiar dacă o calificare a Croaţiei nu ar fi cine ştie ce surpriză. În schimb, una a ruşilor, da. Iar la Italia-Spania, e 50-50. Italienii sunt convins că s-au trezit din pumni, iar spaniolii sunt la fel de convins că se vor crede învingători de la început.
Cât despre finală, sunt curios doar care va fi adversara Germaniei. Olanda sau Italia/Spania?

Elveţia e o ţară de vis. Pentru cei plictisiţi de viaţa “normală”, pentru cei cu mulţi bani şi pentru cei dispuşi să suporte, zi de zi, îngâmfarea celor din jur.
E o ţară de vis şi pentru cei îndrăgostiţi de frumos, de linişte…
Pentru cei cu chef de viaţă, pentru cei care fac cu nervii de fiecare dată când cineva se uită urât la ei, Elveţia e o ţară de coşmar.

Contrastele te lovesc la fiecare pas. Totul e pus la punct în cel mai mic detaliu, dar haosul e, parcă, mai prezent ca niciunde altundeva. Şoferi mai indisciplinaţi – ca să nu zic proşti – decât în Elveţia nu am găsit niciunde altundeva în Europa. Nici în SUA.

Mai mult rurală decât urbană, dar cu oraşe frumoase – cel puţin Zürich şi Berna, pe care le-am văzut mai atent, dar şi Basel, pe care mai mult l-am “scanat” din tramvai – Elveţia te şochează atunci când încerci să te simţi bine: preţurile sunt de-a dreptul prohibitive pentru omul de rând. Un sejur de 10 zile acolo te costă cel puţin dublu faţă de Austria, de exemplu.

Dacă eşti român în Elveţia, trebuie să te aştepţi mereu la ceva. De exemplu, la o vizită din partea poliţiştilor. Care vin să te întrebe tot: cine eşti, ce cauţi acolo, când te-ai născut, ce ai mâncat dimineaţa, cât stai, de ce stai… Dacă încerci să afli şi tu ce au cu tine, nu-ţi zic decât după ce şi-au terminat treaba: cineva a reclamat că o maşină cu număr de România se plimbă prin zonă. Deci, e suspect!

Să nu mai zic că încercarea de a face rost de o banală ştampilă pe o delegaţie e aventură în toată regula. De ce vrei ştampilă? De ce nu e delegaţia şi în altă limbă decât româna? De ce nu ceri din altă parte? De ce? De ce? De ce? Noroc că mai există şi unii care pricep că nu vrei să le devalizei băncile, folosindu-te de o simplă ştampilă pe care scrie “Hotel X, oraşul Y, Elveţia”.

Tot la capitolul “enervant”, dar până la urmă normal pentru o ţară precum Elveţia, e că pe 90% din produse găseşti cuvântul “Elveţia”. “Suc de mere produs din mere elveţiene”, “iaurt din lapte elveţian”, “cârnaţi din carne de vită elveţiană”.

Cât despre elveţieni… păcat că o ţară aşa frumoasă precum Elveţia e locuită de ei. Snobi din cale afară, suspicioşi la absolut orice nu e elveţian. Pe scurt, nesuferiţi. Dar, evident, există şi excepţii… oameni care ar face orice să te simţi bine, indiferent că pe paşaportul tău scrie Elveţia sau România, SUA sau Burkina Faso.
Acum, că am revenit în România, stau şi mă întreb: oare care e diferenţa între Elveţia şi un ghetou?

Nu doar pentru echipa naţională a României, care şi-a arătat limitele în jocul cu Olanda, ci şi pentru Mihai, Alin şi cu mine, care ne-am petrecut ultimele două săptămâni în Elveţia şi Austria.
Pentru mine, a fost o experienţă unică. Atmosfera din jurul EURO e fenomenală, atmosfera pe stadioane, ceva la care România doar poate visa. La fel ca în cazul fotbalului, unde suntem departe de ceea ce înseamnă performanţă. Meciul cu Olanda m-a convins de acest lucru. Nu avem o echipă rea, nu avem jucători slabi, dar nu avem mentalitate de învingători. Poate nu ar fi rău să mai privească şi Piţurcă&Co. meciul Turcia-Cehia sau revenirea Germaniei, după un start slăbuţ de EURO. Mai multe despre EURO şi despre cele două săptămâni petrecute acolo, în curând… Bine v-am regăsit din România!