Diplomaţie. Nesimţire. Doi termeni care, aparent, nu au nimic în comun. Doar că linia care desparte diplomaţia de nesimţire este atât de subţire, încât uneori e greu să îţi dai seama când ai depăşit-o. Iar când îţi dai seama, e, de multe ori, mult prea târziu. Şi totuşi, nici o “faptă bună” nu rămâne nepedepsită. Sau?
A început şcoala şi, evident, a început şi oraşul să se aglomereze. Dacă vineri, spre exemplu, centrul era aproape pustiu pe la 9 fără un sfert, în această dimineaţă înghesuiala din trafic era ceva de nedescris. Toate drumurile care duceau spre centru erau blocate, se stătea câte 10 minute la stop (asta, evident, dacă nu prinzi unda verde şi stai “doar” 5 minute). Cu alte cuvinte, avem din nou Clujul pe care îl ştim. Aglomerat, sufocat de maşini, imposibil de traversat prin centru. Şi în continuare nu avem centuri, autostradă, inele de ocolire…
Foştii colegi de la Clujeanul tocmai s-au despărţit de doi oameni din redacţia de pe 21 Decembrie, după cum ne zice Andrei. Dacă despre Dana Stoica ne spune pe şleau unde pleacă, şi anume la Radio Guerilla, când vine vorba de Denis Barabaş, doar ne lasă să ghicim. Am ghicit, Andrei! Mă rog, ştiam… Denis Barabaş face parte, de azi, din echipa ZIUA de CLUJ. Echipă care va mai suferi unele modificări în viitorul apropiat. Fiţi pe fază! Merită!
Cetăţeanul Clujean tocmai a împlinit un an. Baftă în continuare!
UPDATE: Echipa ediţiei regionale de la “Adevărul” se îmbogăţeşte cu Robert Gal-Pal (Informaţia Cluj) şi Marius Coţa, care vor forma departamentul SPORT. Baftă! Cine îl va înlocui pe Robi la Informaţia? Vă spun mâine (adică duminică).
UPDATE 2: E vorba de Miruna Pop, de la TVR. După cum a spus şi “faranume”.
11 septembrie 2001 – 11 septembrie 2008. Şapte ani au trecut, parcă pe nesimţite, de la ziua care a schimbat lumea. Sunt curios cât va mai trece până când vom afla, de fapt, ce s-a întâmplat. Şi, mai ales, de ce? De ce a trebuit ca mii de oameni nevinovaţi să moară?
Am învins Insulele Feroe! Fabulos! Suntem din nou în grafic, calificarea la Mondiale e mai aproape acum de trupa de măscărici a lui Piţurcă!
Chiar şi după 0-3 cu Lituania, nu am crezut că o să ne chinuim în halul în care ne-am chinuit cu Feroe. Dar am făcut-o şi doar două momente de inspiraţie ne-au adus trei puncte. Mai întâi, golul lui Cociş (bravo, Bolo!), iar apoi parada lui Lobonţ. Fără ele, am fi rămas doar cu jocul haotic, cu ratările ca în curtea şcolii, cu eliminarea stupidă a lui Ghionea, dar şi cu ideea că arbitrul ne-a furat. Cu Feroe!
Am ajuns de râsul curcilor, iar cei care răspund de destinele echipei naţionale se fac, din nou, că plouă! Avem 3 puncte, suntem în grafic, meciul a fost bun, păcat că nu am marcat mai mult, echipa nu joacă bine din cauza scandalurilor, bla, bla, bla… Deja m-am săturat de atâtea lamentări. Oare când o să avem parte şi de altceva? De exemplu, de fotbal?
