Vasile Racoviţan

Am dorit să nu scriu despre asta decât în ultima zi a mea în redacţia ZIUA de CLUJ, care va fi duminica viitoare. Dar cum Andrei are surse bune şi a lansat informaţia, nu pot decât să o confirm. Da, mi-am dat demisia de la ZIUA de CLUJ.

PS: Vă rog nu mă întrebaţi care sunt motivele demisiei. Cei care trebuie să le ştie, le-au aflat deja.

PS2: Citind site-ul ZIUA de CLUJ am aflat şi cine mă va înlocui. Alin, multă baftă! Nici nu cred că s-ar fi putut o alegere mai bună.

PS3: Mulţumesc pentru urări redacţiei ZIUA de CLUJ.

Impresionant. Cred că acesta este cuvântul care poate descrie, cel mai bine, marşul de astăzi al suporterilor Universităţii Cluj. Un “marş pentru o idee”, aşa cum a fost el denumit. Un marş care a transformat centrul oraşului, vreme de peste o oră, într-o mare în alb şi negru.

Nu voi insista asupra a ceea ce a fost acolo. Sunt convins că aţi citit pe site-uri, că veţi citi în ziare. Mă voi referi doar la un singur moment, care mi mi s-a părut definitoriu pentru întreaga acţiune, petrecut la monumentul Memorandiştilor.

Marşul se încheiase, “grosul” fanilor se afla pe Pietonala de pe Eroilor. Doar un grup, destul de numeros, ce-i drept, a rămas în zona monumentului. Pe scări, câţiva puşti. Nu cred să fie avut mai mult de 7-8 ani. Toţi cei aflaţi în jurul lor, îi priveau cu uimire. Cântau. “Cer o clipă de tăcere pentru Iuliu Haţieganu / 1919 ăsta e anul…”. Primele versuri ale melodiei “Numai «U»”, compusă de trupa Personal. Şi a urmat tăcerea… Miile de fani au plecat spre casele lor, copiii la fel. Peste Cluj se aşternuse liniştea. Să fie oare cea dinainte “furtunii” determinată de renaşterea Universităţii? Fanii au făcut primul pas. Cine face următoarele mutări?

Faptele le ştiu mai toţi: ZIUA de CLUJ a remis un comunicat, prin care acuza PSD şi PNL că au o serie de datorii restante către ziar. Dacă nu cunoaşteţi povestea, citiţi-o aici.

În opinia mea – pe care am împărtăşit-o şi unuia dintre patronii ziarului – e vorba de o gafă de proporţii. Nu faptul că s-a semnalat existenţa datoriilor, ci publicarea comunicatului oriunde altundeva decât în ZIUA de CLUJ. Mai ales că, în textul comunicatului, se regăseşte o frază-cheie: “ZIUA de CLUJ îşi rezervă dreptul de a avea mari îndoieli asupra capacităţii acestor partide de a gestiona bugetul oraşului nostru – în cazul în care candidatul lor ar câştiga alegerile pentru funcţia de primar al municipiului Cluj-Napoca – în condiţiile în care nu îşi pot gestiona propriu buget de partid”. O frază care stabileşte, în opinia mea, fără dubiu pe cine susţine ZIUA de CLUJ în campania care va începe în curând. Nu consider, sub nicio formă, o greşeală decizia de a susţine pe cineva, indiferent despre cine ar fi vorba. E cel mai corect lucru, în special pentru cititori, care trebuie să ştie clar dacă ziarul pe care îl citesc e cu X sau cu Y. Dar recunoaşterea susţinerii pentru un candidat în orice alt loc decât în propriul ziar mi se pare deplasată.

“Prin noiembrie 2008 credeam că vor muri şi cei care şantajează de decenii în presa română. Nu mai sunt la fel de optimist. Pentru că, din câte simt, se petrece o resuscitare a unor conduite primitive: presiuni, intervenţii, venituri neexplicite. E ca şi cum băieţii deştepţi, din media, din publicitate şi din marketingul clienţilor abia au aşteptat problemele ca să revină în forţă cu obiceiuri de acum 10 ani” – Cătălin Tolontan, într-un interviu acordat IQads. Acelaşi în care susţine că, probabil “1 din 4 ziare locale va dispărea. Şi câteva titluri naţionale”.

Dacă ultima afirmaţie nu mi se pare deloc exagerată, referitor la prima nu pot decât să spun un lucru: dovezi? Cu toţii vorbim despre şantaj în presă, despre presiuni, despre intervenţii şi venituri greu de explicat. Dar până acum nu există dovezi clare. Sau, dacă există, sunt ascunse bine, pentru a declanşa alte şantaje, alte presiuni?

Oare câţi vor mai vrea să câştige alegerile din 15 februarie?
Fotografia a fost realizată – evident – de Eugen Olariu

UPDATE: Observ că fotografia i-a fost pe plac lui Dan Andronic, cel care, din ce scrie presa, lucrează la campania lui Marius Nicoară. M-aş fi bucurat însă dacă ar fi precizat, pe blogul său, sursa fotografiei. Nu de alta, dar altfel îmi pare a fi furt. Vouă?