Vasile Racoviţan

Am dorit să nu scriu despre asta decât în ultima zi a mea în redacţia ZIUA de CLUJ, care va fi duminica viitoare. Dar cum Andrei are surse bune şi a lansat informaţia, nu pot decât să o confirm. Da, mi-am dat demisia de la ZIUA de CLUJ.

PS: Vă rog nu mă întrebaţi care sunt motivele demisiei. Cei care trebuie să le ştie, le-au aflat deja.

PS2: Citind site-ul ZIUA de CLUJ am aflat şi cine mă va înlocui. Alin, multă baftă! Nici nu cred că s-ar fi putut o alegere mai bună.

PS3: Mulţumesc pentru urări redacţiei ZIUA de CLUJ.

Impresionant. Cred că acesta este cuvântul care poate descrie, cel mai bine, marşul de astăzi al suporterilor Universităţii Cluj. Un “marş pentru o idee”, aşa cum a fost el denumit. Un marş care a transformat centrul oraşului, vreme de peste o oră, într-o mare în alb şi negru.

Nu voi insista asupra a ceea ce a fost acolo. Sunt convins că aţi citit pe site-uri, că veţi citi în ziare. Mă voi referi doar la un singur moment, care mi mi s-a părut definitoriu pentru întreaga acţiune, petrecut la monumentul Memorandiştilor.

Marşul se încheiase, “grosul” fanilor se afla pe Pietonala de pe Eroilor. Doar un grup, destul de numeros, ce-i drept, a rămas în zona monumentului. Pe scări, câţiva puşti. Nu cred să fie avut mai mult de 7-8 ani. Toţi cei aflaţi în jurul lor, îi priveau cu uimire. Cântau. “Cer o clipă de tăcere pentru Iuliu Haţieganu / 1919 ăsta e anul…”. Primele versuri ale melodiei “Numai «U»”, compusă de trupa Personal. Şi a urmat tăcerea… Miile de fani au plecat spre casele lor, copiii la fel. Peste Cluj se aşternuse liniştea. Să fie oare cea dinainte “furtunii” determinată de renaşterea Universităţii? Fanii au făcut primul pas. Cine face următoarele mutări?