Vă doresc tuturor să aveţi parte de un Crăciun aşa cum vi-l doriţi voi! Să vă bucuraţi cu adevărat, măcar de sărbători!
Şi cum anul se încheie aici pentru blogul meu, vă urez să treceţi cu bine peste ultimele zile din 2009. Ne revedem în 2010!
Mircea şi Iuliana sunt doar doi dintre miile de copii care trăiesc în România anului 2009 în locuinţe fără curent electric. Pentru ei – şi nu numai – o zi are cam 10 ore: de la răsărit până la apus. Iarna poate chiar mai puţine. Sunt nevoiţi să facă totul – dar absolut totul – la lumina lumânărilor, a unei lămpi de gaz sau, în cel mai bun caz, folosindu-se de licărirea palidă unui bec ţinut în viaţă de o baterie de maşină.
FOTO: VAKARCS LORAND
Astea sunt, cu adevărat, drame la noi în ţară. Şi cred că ar fi bine să ne aducem aminte de ele de fiecare dată când ne plângem de una şi alta. Iar cei care chiar au un cuvânt de spus în ţara asta, ar face bine să se gândească că lumea nu înseamnă doar vile luxoase, maşini ultimul răcnet, mese la restaurant sau cumpărături în Dubai. În România anului 2009, înseamnă şi lecţii la lumina lumânării.
Mereu spunem sau ni se spune că suntem “departe” de lumea civilizată. De fapt, nici nu ne dăm seama cât de departe suntem…
Aflu că Guvernul se pregăteşte să facă bani mulţi de tot. De unde? De la Roşia Montană. Cum? Îi va lăsa pe cei de la Gabriel Resources să pornească exploatarea aurului. Excelent!
Abia acum va începe circul. Ce a fost până acum, a fost doar o încălzire.
Observ că nominalizarea viitorilor miniştri nu mai creează aşa mulţi nervi ca până acum. Însă scot la iveală în unele cazuri ce poate fi mai urât la un om: intoleranţa. Altfel, nu pot să îmi explic cum cineva se poate isteriza la gândul că ministru al Culturii nu va fi un “Mitică Ionescu” ci, probabil, Kelemen Hunor. Celor care au dubii de genul “un ungur nu poate conduce niciodată cultura din România” îi invit câteva zile la Cluj, la două vizite – una la Teatrul Maghiar de Stat şi alta la Teatrul Naţional.
La Cluj-Napoca, deszăpezirea cu sare e interzisă. Primarul spune că sarea strică rău de tot asfaltul. Eu mai spun că distruge şi maşinile, pantofii şi hainele. Pe autostradă, în schimb, s-au aruncat 65 de tone de sare, aflu dintr-un raport al celor responsabili.
Până la urmă, cum stă treaba? Strică sarea sau nu? Iar dacă strică, de ce o aruncă pe Autostradă? Chiar aşa nevoie disperată de bani au cei care în primăvară vor constata că trebuie repus covorul asfaltic între Turda şi Gilău?
PS: Nu ştiu vouă cum vi se pare, dar mie îmi place cum funcţionează deszăpezirea din 2009 faţă de cea din alţi ani.
Dacă veţi citi raportul pe 2009 al lui Sorin Apostu, veţi rămâne impresionaţi. Primarul Clujului a făcut – vorba ceea – într-un an cât alţii în zece. Dacă e aşa sau nu, să judece clujenii. Eu îmi permit doar un mic comentariu: e cel puţin jenant pentru un primar să se laude cu o realizare care nu îi aparţine absolut deloc, cum ar fi tronsonul Gilău-Turda al Autostrăzii Transilvania.
