O fi mult sau puţin?
Chiar dacă întrebaţi la ce mă refer, vă anunţ de pe acum că veţi afla doar peste (12,11,10,9,8,7,6,5,4,3,2,1) luni, 1 februarie 2010. Până atunci, vă las să ghiciţi. Cine nimereşte primul, nu câştigă nimic 
în afara satisfacţiei de a fi aflat răspunsul corect.
Tocmai ce am terminat de citit această ştire şi încă nu îmi vine să cred. Un jucător de perspectivă de la “U” – nu zic neapărat că e cel mai mare talent, dar valoare sigur are – a fost cedat la Dinamo II. Dar nu acum, ci în urmă cu şase luni. Şi nimeni nu a spus nimic despre asta. Nici măcar antrenorul adus acum câteva zile – Viorel Hizo – nu ştia.
Pentru mine e, din păcate, încă o dovadă că la “U” toată lumea a căutat şi va căuta mereu să facă şmecherii peste şmecherii. Indiferent cum se numeşte, indiferent de planurile pe care le prezintă, indiferent de banii pe care îi investeşte.
Chiar s-a schimbat ceva la “U”, în afară de patron, jucători şi vreo 5 antrenori (până acum)?
Nu că m-aş pricepe eu prea mult la fotografii, dar sunt de-a dreptul încântat de “capodopera” de mai sus, pe care am făcut-o în 28 decembrie, cu puţin timp înainte de aterizarea în Belgia.
Oameni relaxaţi vs. feţe încrâncenate. Calm vs. agitaţie. Civilizaţie vs. haos. Bruxelles vs. Cluj-Napoca.
Oare de ce trebuie ca, de fiecare dată când mă întorc dintr-o altă ţară, să constat că “mai avem mult”? Cel mai probabil, pentru că aşa este. Acum, după mai bine de o săptămână petrecută în Bruxelles, am rămas uimit în primul rând de cât de calmi pot fi oamenii. De cât de puţin îi poate afecta ce se întâmplă în jurul lor, atât timp cât acel “ceva” merge aşa cum trebuie. Oare la noi de ce nu poate fi aşa?
De ce trebuie ca, din cinci în cinci minute, câte un şofer grăbit nevoie mare să îţi spargă timpanele cu sunetul claxonului? De ce e nevoie să vedem pe stradă oameni abătuţi, pe faţa cărora se citeşte un singur lucru: mulţimea de griji care îi apasă? De ce trebuie să meargă toate “pe dos” aici?
Va trece mult timp până când vom găsi răspunsul, dar atunci măcar vom şti că am scăpat de “aici” şi că am făcut pasul spre “dincolo”.
