Mondialul e din nou viu

Nu am urmărit cu foarte multă tragere de inimă Campionatul Mondial până acum. Ca orice pasionat de  fotbal am privit meciurile, m-am enervat la ratările copilăreşti, m-am bucurat de goluri frumoase, chiar şi de eliminările  Italiei şi Franţei. Nu am simţit, însă, în niciun moment, că mă captivează cu adevărat competiţia din acest an.

Asta, până ieri. Şi nu datorită meciului Olanda-Brazilia, al cărui rezultat mă bucură nespus de mult, ci datorită confruntării dintre Uruguay şi Ghana. Pentru prima dată în afara meciurilor Germaniei am fost suporter al unei echipe. Şi anume, al naţionalei din Ghana. Nu e cea mai spectaculoasă echipă de la World Cup, dar mi-a plăcut pentru că şi-a dat sufletul pe teren pentru victorie. La fel şi aseară, când în ultima secundă a prelungirilor s-a mai arucnat o dată spre poarta adversă. Şi atunci a venit penalty-ul. Şutul lui Asamoah Gyan. Cu câţiva centimetri mai sus decât ar fi trebuit. Ce a urmat, la “loterie”, nu prea mai contează. Acolo câştigă de obicei cine are mai mult noroc. Ieri, a fost Uruguay.

Şi acum îmi pare rău pentru Ghana. Dar mai ales pentru Asamoah Gyan, un jucător pe care îl descoperisem acum câţiva ani, într-o transmisiune a Eurosport de la un turneu U21 parcă. Pe atunci era un puşti care stătea să explodeze. Acum, la World Cup, şi-a arătat clasa. Şi sunt convins că o va face şi în continuare. Plus, să nu uităm un lucru: penalty-urile importante le ratează mereu jucătorii mari. Amintiţi-vă de Baresi, de Baggio, de Waddle, chiar şi de Belodedici sau Dan Petrescu. Ca să numesc doar câţiva cărora le-au tremurat prea mult picioarele la Campionatele Mondiale.

Câteva cuvinte şi despre Uruguay. Diego Forlan e fenomenal. Joacă pentru echipă, iar când e nevoie echipa se pune în slujba lui. Combinaţia a funcţionat perfect până acum. Va urma însă meciul cu Olanda, unde va fi extrem de dificil, mai ales că Suarez va fi suspendat.

Apropo de Olanda… pe lângă faptul că mă bucură nespus victoria “portocalelor”, cel mai  mult mă încântă că, deşi sunt deja în semifinale, încă nu s-au certat între ei. Şi nici nu s-a găsit vreo “vedetă” în grup. Iar asta spune multe despre cum au înţeles olandezii – după multe eşecuri, e drept – că trebuie şi poate fi câştigat un titlu mondial. Mai au doar doi paşi…