Vasile Racoviţan

De la acel incredibil 13-14 din Cupa Romaniei astept meciul de astazi. Nu neaparat pentru revansa, cat mai ales pentru ca sunt convins ca “U” va dovedi, din nou, ca suprematia in Cluj nu apartine si nu va apartine niciodata altei echipei. Nu neaparat pe gazon, cat mai ales acolo unde conteaza: in sufletele oamenilor, in viata orasului.

Stiu ca multi inca insista cu incidentele de la ultimul joc din  campionat, dar cine a fost la stadion la ultimul joc dintre “U” si CFR a avut ocazia de a vedea adevarata fata a suporterilor Universitatii: oameni care iubesc un simbol pentru simplul fapt ca el exista, nu pentru ca aduce trofee. Iar asta nu vor putea intelege niciodata cei care – de cativa ani – au devenit mari sustinatori ai echipei din Gruia. Doar atata imi doresc: sa ii vad pe toti cei care acum sunt mari fani CFR pe tapsanele din Sarmasag sau Sannicolau Mare, acolo unde se vede adevarata dragoste fata de o echipa.

Si acesta e doar unul dintre motivele pentru care in sufletul Clujului a existat, exista si va exista numai “U”!

Putini sunt cei care stiu ca – nu de mult – am fost pentru cateva zile in Romania. Nu a fost o simpla “plimbare”, ci am avut de lucru. Am petrecut trei zile in Bacau, alaturi de trei jurnalisti de la Spiegel TV. Motivul “excursiei” a fost realizarea unui reportaj despre bandele de skimmeri (persoane care sustrag date de pe carduri si ulterior ii “usureaza” pe proprietari de bani) care dau lovitura dupa lovitura in Germania. Multi dintre cei prinsi in ultimul timp sunt bulgari si romani, iar acestia din urma vin – in marea majoritate – din zona Bacaului.

Dupa o discutie – extrem de interesanta – cu reprezentanti ai BCCO Bacau, am ajuns intr-un sat despre care imi imaginam ca e uitat de lume – Bacioiu. De fapt, e o asezare ce pare prospera, daca e sa te iei dupa casele nou construite, dar care te duce cu gandul in urma cu 100 de ani, daca ii privesti pe locuitori. Saracia e si la ei destul de mare. Astfel ca majoritatea merg sa lucreze in vestul Europei, in Olanda sau in Germania. Spun ca vand ziare, canta si cersesc. Cu banii castigati, mai pun cateva caramizi la palatele pe care si le ridica de ani de zile. Dar de fapt de ce am ajuns la Bacioiu? Simplu: doi tineri de aici au fost filmati in timp ce montau dispozitive de skimming pe un bancomat din orasul german Schwerin. Au fost prinsi, iar acum sunt in arest. Vestea a ajuns si pana in Bacioiu, dar oamenilor de acolo nu le vine sa creada ca tinerii, plecati la munca in Olanda, au fost arestati in Germania. “Au fost trimisi la inaintare si au cazut de fraieri”, e explicatia cea mai la indemana. Si probabil asa si e. Bandele de skimmeri sunt conduse din umbra, iar in plasa politistilor cad, de obicei, cei “mici”.

Cei doi tineri romani, filmati in timp ce montau dispozitivul de skimming la bancomatul din Schwerin

Dupa Bacioiu, am revenit la Bacau, unde – spre surprinderea mea – o sursa m-a ajutat atat de mult, incat am avut ocazia de a sta de vorba cu un tanar care a “lucrat” in domeniul skimming-ului in Anglia si care chiar a fost condamnat pentru faptele sale. Asa ca totul a iesit mult mai bine decat imi imaginam.

Dar cum “vorba lunga, saracia omului”, ma opresc aici cu povestile. Si va invit sa vedeti reportajul – prima parte si a doua parte – difuzat duminica seara, la Spiegel TV Magazin, pe RTL. Vizionare placuta!

PS: Le multumesc celor care mi-au spus ca ma duc degeaba la Bacau pentru a documenta un astfel de subiect, celor care m-au avertizat ca nu va vorbi nimeni cu mine, celor care au incercat sa imi taie orice chef de munca spunandu-mi ca povestile despre skimming sunt tabu in zona. M-au ambitionat si mai mult si gustul reusitei e acum mult mai dulce.

Da, am citit si eu articolul din ziarul elvetian “Blick”, in care Clujul era “pictat” intr-o nuanta cenusie spre neagra.

Da, stiu ca noi, clujenii, suntem tare mandri de orasul nostru, dar asta nu ar trebui sa ne impiedice sa ne aducem aminte, din cand in cand, ca exista si astfel de zone in oras. Chiar daca aceste aspecte ne sunt aratate pe un ton uneori dispretuitor. Dar poate ca doar asa vom reusi, candva, sa ne dam seama ca – oricat ne-ar placea – Clujul nu e chiar buricul pamantului. Din pacate, e doar un oras din Romania care a pierdut “trenul” timp de aproape 15 ani. Iar pana sa recupereze totul, mai e mult.

Oricat de rau pare sa fi facut acel articol, eu sunt convins ca, pana la urma, totu raul se va transforma in bine. Sau cel putin asa ar trebui. Mai ales in randul celor care conduc Clujul. Si care ar trebui, din cand in cand, sa mai coboare din masinile de lux si sa faca o plimbare prin oras, printre blocuri, printre gunoaiele “ascunse” in spatele cladirilor. Si acela e tot Cluj!

PS: In ultima perioada, pur si simplu nu am avut niciun pic de entuziasm sa mai scriu pe blog. Pana si entuziasmul trebuie antrenat, scria nu de mult fostul meu coleg Cipri Rus pe blogul sau. Multa dreptate are, m-am convins . De ce mi-e asa greu sa scriu pe blog in ultimul timp? Din lipsa de timp, dar mai ales din lipsa contactului direct cu subiectele “fierbinti”, cele care, acum cateva luni, imi erau foarte la indemana. In plus, imi vine greu pentru ca nu ma mai lovesc – din fericire – de multele greutati despre care citesc pe blogurile prietenilor. Nu cred ca e corect din partea mea sa scriu despre ceva ce nu traiesc efectiv.