Weltmeister!

Germania-Argentina 1-0, după prelungiri, a pus punct acestei ediţii a Campionatului Mondial. A câştigat echipa mai bună, care a pornit de la început cu misiunea de a obţine trofeul, echipa care a ştiut să gestioneze mai bine momentele critice, echipa care a ştiut să fie, în primul rând, mereu o echipă.

Meciul în sine nu a fost spectaculos din cale-afară, a fost plin de tensiune, uneori de intervenţii la limită sau chiar dincolo (Garay asupra lui Kramer, Neuer asupra lui Higuain, Aguero asupra lui Schweinsteiger), a avut gafe incredibile, ratări ca în curtea şcolii. A avut un super-star precum Lionel Messi, care mai mult s-a plimbat pe teren şi când a avut ocazia să intre în istorie a tras pe lângă, a avut jucători din “linia a doua”, care au făcut un meci fabulos (Boateng şi Lavezzi), a avut un star în devenire copleşit de importanţa confruntării (Kroos), dar mai presus de toate l-a avut pe Bastian Schweinsteiger. Pentru mine, imaginea finalei nu e preluarea lui Götze, urmată de gol, ci determinarea ce se putea citi pe faţa plină de sânge a lui Schweinsteiger.

La fel ca acum 4 ani, când a fost nevoie de el, a fost la post. Şi-a condus magistral echipa, chiar şi atunci când puterile îl lăsaseră. A strâns din dinţi, a găsit rezerve nebănuite, iar la final toate acestea i-au adus momentul de glorie pentru care a muncit de atâţia ani: titlul mondial.

Foto: fifa.com

Foto: fifa.com

Germania a fost, de-a lungul turneului, echipa care a făcut cele mai puţine greşeli majore şi care a ştiut să profite la maximum de slăbiciunile adversarilor. În grupe, a zdrobit o echipă a Portugaliei decimată după o prostie a lui Pepe. Apoi, doar pentru că Ghana nu a avut forţa să înscrie şi al treilea gol, a obţinut o remiză, pentru ca în faţa SUA să îşi asigure, pragmatic, cele trei puncte necesare calificării. În optimi, a tremurat în faţa Algeriei, pe care a învins-o folosindu-şi din plin experienţa în meciurile-cheie. În sferturi, i-a prins pe francezi pe picior greşit o dată, iar apoi a controlat meciul. În semifinale, a dat peste cea mai dezorientată echipă pe care a avut-o vreodată Brazilia şi a pedepsit-o drastic. Iar în finală, după ce Higuain, Messi sau Palacio nu au fost în stare să puncteze, a făcut-o, cu sânge rece, pe când toţi aşteptau penalty-urile.

Argentina, în schimb, a trăit de pe urma lui Messi. A ajuns până la finală, dar în cele din urmă a fost prea puţin. Să nu uităm, sud-americanii au marcat doar două goluri după grupe: unul Di Maria, pe finalul prelungirilor cu Elveţia, şi unul Higuain, în startul partidei cu Belgia. Puţin, mult prea puţin pentru o echipă cu pretenţii la titlul mondial. Iar când nici Messi nu a mai ieşit la rampă, lucrurile s-au complicat mult prea mult. Cu toate acestea, argentinianul a fost numit cel mai bun jucător al turneului. Un trofeu mincinos. Arjen Robben, James Rodriguez, chiar şi preferatul meu Bastian Schweinsteiger îl meritau mai mult.

Podiumul Mondialului a fost completat de Olanda, care a reuşit ceea ce şi-a propus van Gaal: să încheie turneul fără eşec. 3-0 cu Brazilia în finala mică a fost doar o continuare a dezastrului gazdelor. Olandezii au punctat doar de trei ori, dar ar fi putut, fără prea mari eforturi, egala performanţa Germaniei. Aşa rămân însă cu bronzul. POate totşi mai bine o finală mică încheiată cu succes, decât a patra finală pierdută!

About The Author

Vasile Racoviţan

Other posts by

Author his web sitehttp://vasileracovitan.com

14

07 2014

2 Comments Add Yours ↓

The upper is the most recent comment

  1. 1

    Extrem de corect în tot 🙂 Felicitări.

  2. 2

    Mulţumesc mult



Your Comment