Archive for the ‘MEDIA’Category

Când ”cea mai bună echipă” își dă cu stângul în dreptul

Când am citit prima dată, pe blogul lui Ionel, mi-a rămas un nod în gât. Nici acum nu îmi vine să cred cu adevărat că Alin Fornade a fost îndepărtat de la GSP. Aștept să mă trezească cineva și să îmi spună că totul a fost un vis urât.

Prin această decizie, ”mitul” GSP – care oricum începuse să se sfarme de multă vreme – s-a cam spulberat. Ceea ce, cândva, era cu adevărat cea mai bună echipă de presă din România – mie cel puțin așa îmi părea – a ajuns să își dea cu stângul în dreptul. Pentru mine, GSP fără Alin Fornade e un eșec. În schimb, sunt convins că Alin Fornade va fi un succes și fără GSP!

PS: Nu ratați ceea ce au scris pe această temă Ovidiu, Liviu, Emil, Daniel și – mai ales – ”nebunul” Mișu.

23

09 2011

Orașul plăcuțelor

Nu de puține ori am constatat că multe se văd mai bine de departe. Ei bine, și în recent reaprinsul ”scandal” al plăcuței de pe statuia lui Corvin am constatat că e așa. Citesc de câteva zile serii de articole pe această temă și mă minunez. Ba nu, chiar mă îngrozesc. În anul 2011, în Cluj-Napoca, oraș pe care chiar municipalitatea îl prezintă drept ”Comoara Transilvaniei”, în fruntea agendei publice se află o dezbatere/ceartă legată de o plăcuță.

Dacă nimerești din greșeală pe un site al vreunei instituții media din Cluj și nu cunoști prea bine realitatea din oraș, nu ai decât o singură șansă: să rămâi șocat. Sau impresionat de faptul că în Cluj-Napoca nu există nicio problemă socială, că toate problemele de urbanism s-au rezolvat, că străzile sunt cele mai bune din lume, că pe ele mașinile ”curg” fără să mai existe ambuteiaje, că transportul în comun funcționează mai ceva ca în marile capitale din vestul Europei, că spitalele sunt la cele mai înalte standarde din lume. Ce New York, Berlin, Paris, Londra sau Viena? Cluj-Napoca e locul în care totul funcționează perfect. Cu excepția unui singur aspect: nenorocita de plăcuță dată jos de pe soclul statuii din Piața Unirii.

Unii o vor înapoi unde a fost cândva, dar nu mereu. Alții o vor oriunde altundeva, dar nu pe statuie. Presa jubilează că are din nou ”subiect spumos”, mai ales că poate marșa din nou pe ideea dezbinării dintre români și unguri.

Între timp, în Mărăști, Mănăștur, Gheorgheni, Zorilor sau Grigorescu, clujenii se trezesc dimineață și se întreabă dacă le-au mai rămas ceva bani din salarii, dacă mașina sau autobuzul mai rezistă unui drum până în centru, dacă rudele internate în spital au destui bani la ele ca să își cumpere pansament, dacă… dacă…  Dar pe acești oameni nu îi aude nimeni, iar problemele lor nu există pentru aproape nimeni.

Ghinionul lor, dacă nu au plăcuțe!

PS: Vă mai amintiți anii ’90, o altă perioadă ”de vis” a Clujului, în care, la fel ca azi, nu exista nicio problemă în oraș? Atunci orașului i-au trebuit 12 ani ca să se trezească și apoi încă vreo patru ca să redevină o urbe ”normală”. Dar oare a învățat ceva Clujul de pe urma acelei perioade?

24

05 2011

Atitudine

Nationala Under 17 a Romaniei a facut egal cu Cehia, la Campionatul European. Noroc cu pustii, ca mai fac bucurii celor care iubesc fotbalul romanesc. Pe langa rezultat, insa, ceea ce a impresionat a fost atitudinea tinerilor fotbalisti, remarcata atat in comenatariul live text (de ce nu transmite nimeni meciurile acestei echipe reprezinta si pentru mine o enigma). Iar fotografia de mai jos, pe care mi-am permis sa o preiau de pe site-ul Gazetei Sporturilor – spune totul despre ce au inteles componentii Nationalei U17 ca inseamna sa reprezinti tara. Felicitari!

Foto: www.gsp.ro

Apropo de Nationala U17, va recomand sa cititi un text excelent al lui Alin Fornade, care spune multe despre cum intelege Romania sa aprecieze aceasta echipa.

 

03

05 2011

Nu ne vindem ţara. Pentru că nu ştim cum

“Nu ne vindem ţara” e un brand al neputinţei România în ceea ce priveşte turismul. Suntem departe, dar foarte departe de ceea ce am putea fi. Asta nu e o noutate pentru nimeni, sunt convins. Nici măcar pentru mine, însă vă mărturisesc faptul că pur şi simplu m-a durut când am văzut cum s-a prezentat România la ITB Berlin 2011, cel mai important târg de turism al lumii.

Pe 600 de metri pătraţi, România a reuşit performanţa de a nu expune aproape nimic atrăgător pentru publicul larg. Până şi mesajul de bun venit – bănuiesc că asta ar fi trebuit să reprezinte manechinul reprezentându-l pe Ştefan cel Mare (aşa mi s-a părut mie a fi) de la intrarea în stand – a fost complet inutil, mai ales că nu scria niciunde despre ce personaj este vorba.

romania-stefan cel mare

Excepţiile s-au numit standul Bucovinei, care a mizat pe tradiţia ouălor încondeiate, şi cel al distileriei Bran. În rest, zeci de măsuţe, cu un design sec, potrivit mai degrabă unui birou, umplute de materiale promoţionale. Plus, din loc în loc, câteva monitoare pe care rula, la nesfârşit, un singur film, cel de prezentare a Clujului. Altul nu era :(

Fiecare participant din ţara noastră a căutat să iasă în evidenţă prin “creaţiile” proprii. Pe de o parte, mi s-a părut un lucru bun – scoate în evidenţă specificul local. Pe de altă parte, însă, mi-aş fi dorit mai multă unitate în conceptul de prezentare a ţării.

M-a surprins plăcut faptul că unii expozanţi au prezentat materialele promoţionale în limba germană. M-a şocat, însă, să văd că majoritatea erau pline de greşeli, dar şi faptul că puţini dintre cei prezenţi acolo chiar vorbeau germană. Nu cred că nu ştiau că aproximativ 97% dintre vizitatorii ITB Berlin sunt nemţi :(

Deşi amplasat central într-una din halele centrului expoziţional, standul României nu a beneficiat nici pe jumătate de afluenţa de vizitatori de care au beneficiat vecinii. De ce? O fi pentru că produsele tradiţionale, mai ales pălinca, oferite gratuit celor care se opreau în zonă, s-au terminat cam repede, pe când kürtös kalács-ul de la standul Ungariei sau berea Pilsner Urquell de la cel al Cehiei, nu? Probabil…

Mă tot întreb cu ce aş fi rămas după o vizită la standul României, dacă nu aş fi cunoscut deloc ţara? În afară de faptul că pălinca e bună, că oăule încondeiate arată superb, că oraşele sunt frumoase? Cu prea puţine… Nu îmi amintesc să fi văzut undeva vreo referire la Marea Neagră, la Carpaţi, la Maramureş, la Vulcanii Noroioşi, la faptul că avem o cetate de acum 2000 de ani a dacilor sau o staţiune ce mai păstrează urmele romanilor :(

Şi cum turismul se hrăneşte (şi) din vânzarea unor poveşti, de ce nu profităm de faptul că legenda lui Dracula îşi are originile în România? Nu ne place că asta (uneori chiar numai asta) ştiu străinii despre ţara noastră? OK. Dar ne strică să îi atragem cu Dracula şi apoi să le arătăm şi ce altceva pot vedea?

—-

În ceea ce priveşte standurile oraşelor din România, cel mai bun mi s-a părut cel al Clujului. Şi nu o spun doar pentru că sunt clujean. A beneficiat de un amplasament foarte bun, de materiale promoţionale diverse şi… de pălincă bună. Miza pe un slogan precum “Inima Transilvaniei” mi se pare una bine aleasă, mai ales că mulţi vizitatori cunosc mai degrabă regiunea decât oraşele ei. Şi totuşi, ar fi putut fi mult mai bine. O altă prezentare care m-a surprins plăcut a fost cea a judeţului Neamţ. Păcat, însă, că am descoperit pliantele excelente abia acasă. Acolo, la stand, doar le-am luat de pe masă, nu era nimeni să îmi spună şi ce reprezintă. Sibiul şi Braşovul au trecut neobservate, la fel ca majoritatea celorlalte standuri româneşti. Lipsa de interes a celor care ar fi trebuit să te tragă de mână, ca posibil turist, face mai mult rău decât ambiţia de a fi prezent cu orice preţ la un astfel de eveniment. :(

Cum au fost, însă, ceilalţi? Din păcate pentru România, am văzut prea puţine standuri atât de lipsite de imaginaţie. Unul ar fi cel al Republicii Moldova. Altul, al Spaniei, ţară care însă nu prea mai are nevoie de mult prea multă promovare, mai ales în Germania. La fel, şi cel al SUA. Dar şi în acest caz, promovarea e asigurată.

La polul opus, am văzut o mulţime de idei şi concepte care m-au impresionat. Egiptul, spre exemplu, s-a promovat folosindu-se nu doar de piramide sau de Nil, ci de libertatea pe care a dobândit-o poporul la începutul lui 2011. Turcia a recreat atmosfera dintr-un bazar, compania aeriană Emirates a reconstruit atmosfera de la clasa business în interiorul unui imens glob pământesc…

Tahrir, un brand de care egiptenii se folosesc deja pentru aa trage turişti. Foto: itb-berlin.de

 

Participarea mea la ITB Berlin a fost posibilă datorită ziarului Adevărul.

Articolele apărute în ziar le puteţi citi aici şi aici.

Fotografii de la ITB Berlin puteţi vedea în galeria foto ataşată acestui articol, pe site-ul oficial al evenimentului ori pe pagina de Facebook a târgului.

Alte imagini cu standul României sunt disponibile pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.

15

03 2011

Superb, Tibi!

Nu ma pricep eu la scris recenzii despre carti, asa ca nu o voi face nici acum. Va voi spune doar scurt faptul ca volumul “Colosul cu picioare de hartie”, al prietenului meu Tibi Farcas, merita citit. Mie mi-a facut extrem de  multa placere sa descopar povesti din “spatele” vietii presei clujene, ganduri ale ziaristilor despre produsele media aparute de-a lungul ultimilor 20 de ani, sa revad fosti colegi. Aceasta carte e, de fapt, Tibi Farcas. Citind anumite paragrafe, parca il si vedeam pe Tibi explicand, cu inflacararea lui inconfundabila. Tibi, multumesc! “Colosul” tau e superb.

06

01 2011