Vasile Racoviţan

Nu mă pot bucura. Nu încă. Deşi “U” a revenit în Liga I. Poate pentru că mă aşteptam să fie aşa. Poate pentru că eram sigur că se va întâmpla.

Mă voi putea bucura, însă, atunci când voi vedea că “U” nu a ajuns din nou degeaba în Liga I. Iar când spun degeaba, mă refer la sezonul 2007-2008, când în afara unor partide de vis – cu Steaua acasă, Rapid în deplasare sau Oţelul acasă – “U” a fost mai degrabă un pasager rătăcit pe prima scenă a fotbalului românesc. Un pasager rătătcit, ale cărui bagaje (conducere, antrenori şi jucători) păreau cumpărate de la un magazin second hand.

Acum, “U” trebuie să se uite cu mare atenţie la ce a  fost în urmă cu trei ani şi să înveţe cum nu trebuie să se comporte în prima ligă. Şi să nu uite – cei din conducere mai ales – că dacă nu ar fi intrat pe teren anumiţi jucători în Liga a II-a “U” nu ar fi ajuns în Liga I. Iar aceştia merită cu toţii o şansă.  Sunt convins că nu îi vor da cu piciorul!

Când îi voi vedea îmbrăcând tricoul alb-negru în Liga I pe Unguruşan, Szilagyi, Ţene, Dolha, Ionescu, Bucşa, Lemnaru, Matache sau Machado, atunci mă voi putea bucura din nou.

Haide “U”!

Mi-e dor de acel “U” care aduce zâmbete pe chipurile oamenilor, de acel “U” care aduce bucurii chiar dacă nu le leagă de succese.

Mai multe, pe ucluj.ro

Povestea e simpla: CityNews nu scrie despre TIFF. Mai corect spus, nu relateaza despre ceea ce se petrece la festival. E o decizie explicata de Liviu Alexa mai demult. E un aspect pe care eu, cititorul, nu il pot intelege. Ma intreb si va intreb: E corect ca o publicatie sa rada de pe agenda un eveniment precum TIFF?

Si inca o intrebare: castiga cineva ceva din aceasta poveste? Cine pierde, asta stiu: aproximativ 20.000 de persoane care acceseaza zilnic CityNews (conform SATI).

Oare de ce atunci cand lucrurile incep sa se miste, romanii fac tot posibilul pentru a le opri? Oare de ce atunci cand cineva “scoate capul” si face o treaba ok, fac romanii tot posibilul pentru a-i da in cap? Oare de ce atunci cand un “strain” aduce intr-un loc o idee care prinde radacini si chiar aduce bucurie, se gasesc unii – romani evident – sa critice, sa gaseasca doar probleme?

Sa fie vorba despre interese, despre invidie, despre plictiseala sau pur si simplu despre stilul inconfundabil al romanilor de a da cu piciorul la aproape tot?

Daca va intrebati ce m-a apucat, va spun clar: mi se pare aiurea sa te apuci sa arunci cu noroi in TIFF, mai ales atunci cand incerci sa induci ideea ca, de fapt, TIFF nu ar exista.

PS: Daca vreti sa aflati cum romanii nu sunt in stare sa organizeze nici macar o greva – lectura placuta. Deocamdata, gratis. Dar si daca ar fi pe bani, ar merita lectura.

Daca exista vreun eveniment care merita promovat oricat, oriunde si oricum, acela e TIFF. M-am convins de asta cat timp eram la Cluj, iar acum, de departe, am impresia ca orasul este banal fara acest festival.

Priviti aceasta imagine. E superba. Centrul Clujului, in aceasta ipostaza, e superb. E imaginea pe care mi-as dori sa o vad in orice prezentare a Clujului.

Voi cum va imaginati Clujul fara TIFF? Puteti?

Nu prea am timp sa mai scriu pe blog, dar va promit ca nu il voi lasa sa moara. Asa ca, din cand in cand, o sa incerc sa va mai impartasesc una-alta. Si, evident, Mela va continua sa fie “invitatul special”.

Asadar, chestii scurte:
- in estul Germaniei parca e miezul iernii, nu inceputul verii
- nemtii nu se grabesc, au tot timpul din lume
- criza financiara ii doare rau de tot. in cot, evident
-  birocratia e in floare. doar ca dupa ce rezolvi totul, chiar functioneaza totul, nu mai trebuie “inca un act”
-  Görlitz devine un oras din ce in ce mai placut odata cu trecerea timpului
- mi-e dor de job-ul din presa, dar nu de presa, mai ales cand vad mizeriile pe care le scriu (pe bloguri mai ales) unii care se viseaza jurnalisti si care au impresia despre ei ca sunt buricul pamantului
- imi pare rau ca nu pot merge la TIFF. bine macar ca pot vedea unele filme pe web (da, avem net, merge cu 7,2Mbit/s). plus ca pot iesi afara si sta in ploaie sa vad filmele, exact asa cum am auzit ca va fi in Piata Unirii

Despre altele, alta data!

Iar despre “U”, curand pe ucluj.ro

Peste puţin timp  veţi afla despre ce e vorba.

Vă spun deocamdată doar atât: va fi primul guest post pe acest blog.

Vă mulţumesc, din nou, tuturor celor care mi-aţi transmis o mulţime de gânduri bune înainte de a pleca din România.

Mă tot gândesc de câteva zile despre ce să scriu, dar nu prea am idei. Aşa că o să fiu foarte scurt. Şi nu o să vă spun că e superb oraşul în care stau – Görlitz. Vă las să descoperiţi şi singuri asta. AICI sau AICI

Vă spun în schimb că – doar citind ştirile din ziarele româneşti – mă felicit că nu am mai stat în România.

Mi-l amintesc şi azi pe puştiul de 19 ani şi două luni care păşea timid în redacţia unui ziar, în octombrie 2000. Atunci, habar nu aveam ce înseamnă presa, ştiam doar că asta îmi doresc să fac. Şi asta am şi făcut, timp de aproape zece ani.

Acum, spun stop! De săptămâna viitoare voi avea un job într-un alt domeniu, într-o altă ţară.

Spun „adio“ meseriei pe care pur şi simplu o iubesc, convins fiind că e vorba doar de o despărţire temporară.

Nu credeam niciodată că îmi va fi atât de greu să renunţ la un job în favoarea unuia pe care îl consider mai oportun la momentul actual. Dacă de la alte ziare am plecat chiar fericit că scap – de situaţii neplăcute, de oameni la fel de neplăcuţi – acum e cu totul altfel. Cei alături de care mi-am petrecut ultimul an şi jumătate la „Adevărul“ au devenit o a doua familie pentru mine. Şi mi-e al naibii de greu să îmi iau „la revedere“. Trebuie, însă, să o fac. Cu inima strânsă, cu o mulţime de regrete, dar cu la fel de multe speranţe.

Le mulţumesc tuturor celor care, în ultimii zece ani, au fost alături de mine. Tuturor celor care au crezut în mine, celor care mi-au acordat încredere, dar şi celor care mi-au dat şuturi în fund, care ulterior s-au transformat în paşi înainte.

Aş mai scrie mii de semne despre această despărţire, dar chiar nu pot. Mă opresc aici.

The Best Is Yet To Come

PS: Vă mulţumesc tuturor pentru gândurile bune.

De mult nu am mai ascultat Europa FM altundeva decât în maşină. Astăzi, însă, fac o excepţie: e ziua Scorpions la Europa FM.

Cam slăbuţă realizarea până acum, cu excepţia interviului luat lui Rudolf Schenker, fondatorul şi chitaristul trupei care a lansat la finele unii trecute ultimul album din carieră, Sting In The Tail. Şi care a început deja un turneu-monstru, care se va încheia în 2012, anul care va marca retragerea oficială a Scorpions, la 40 de ani de la primul albun, Lonesome Crow.

Gata, mă opresc aici. Nu de alta, dar aş putea scrie fără oprire despre Scorpions. Mai bine vă las să ascultaţi Europa FM.