Vasile Racoviţan

Argentina nu a reușit, nici Spania nu are nicio șansă. Echipa de baschet a SUA va câștiga titlul olimpic fără emoții. Sincer, am sperat ca Ginobili, Scola și ceilalți colegi ai lor să se impună în fața americanilor, dar nu au reușit. E și greu când lupți în efectiv redus. Pe lângă cei doi baschetbaliști amintiți, doar Nocioni și Delfino se ridică aproape de nivelul americanilor, ceilalți sunt departe. La spanioli e cam la fel, așa că nu mai am nicio emoție legată de finală.

În general, nu mai am nicio emoție legată de această ediție a Jocurilor Olimpice. Cum nu mă uit la handbal – da, știu, e poate cel mai spectaculos turneu, dar pe mine mă cam plictisește acest sport – mai îmi rămâne doar atletismul. Aseară, finala la săritura cu prăjina a fost excelentă, dar ce va urma nu mă atrage în mod deosebit. Finala la 4×100 m masculin va fi ”cireașa de pe tort” la Londra, dar învingătorii sunt deja cunoscuți și doar o minune îi poate împiedica pe jamaicani să urce pe prima treaptă.

UPDATE: Atât echipa de baschet a SUA, cât și sprinterii din Jamaica au obținut aurul. Primii, puțin mai greu decât era de așteptat, în vreme ce Usain Bolt, Yohan Blake, Nesta Carter și Michael Frater au doborât recordul mondial!

Foto: www.london2012.com

Greu. Foarte greu. Dar nu cred că e imposibil. Până acum, echipa de baschet a SUA a avut parte de câteva meciuri destul de lejer, dar și de două momente mai tensionate. Contra Lituaniei au tras tare până în final pentru o victorie, iar Argentina i-a chinuit serios o repriză, după care a cedat. Acum, sud-americanii mai primesc o șansă de a demola mitul invincibilității trupei lui LeBron James și Kobe Bryant. Dintre cele trei echipe, în afara SUA, calificate în sferturi, ei mi se par cei mai în măsură să învigă SUA. Spania nu mai e aceeași echipă ca acum doi-trei ani, iar Rusia e surpriza plăcută și așa va și rămâne.

Și cum vineri, 10 august, e și ziua mea, pot măcar să visez la un cadou frumos: Manu Ginobili, baschetbalistul meu preferat dintre cei aflați încă în activitate, bucurându-se la finalul jocului cu SUA! Și dacă ar pierde și spaniolii, ar fi o zi perfectă 🙂

Cum baschetul a fost singurul sport pe care l-am urmărit cu extrem de mare atenție miercuri, prea multe nu am apucat să rețin din celelalte întreceri de la Londra. Finala masculină la 100 m garduri mi s-a părut slăbuță, pe cea feminină de la 200 m am ratat-o, la fel ca și calificările (lejere, am înțeles), ale lui Bolt și Blake în cea masculină la 200 m. Deja se simte că se apropie finalul. Mai sunt doar patru zile…

De o parte – Germania. O adevărată încântare. Până şi pe mine, fan al nemţilor de când i-am văzut prima dată jucând (era în 1990, la Coopa del Mondo), echipa formată de Joachim Löw nu încetează să mă surprindă. E pur şi simplu ALTCEVA.  Altceva decât au fost Naţionalele Germaniei de-a lungul anilor, altceva decât ar fi aşteptat toată lumea după pierderea lui Ballack, dar mai ales altceva decât există la World Cup 2010. Joacă un fotbal de vis. Read the rest of this entry →

Germania-Argentina ar fi trebuit sa fie finala la acest Campionat Mondial. Nicidecum un “banal” sfert de finala.

Si asa, insa, sunt convins ca va fi meciul numarul 1 al competitiei, desi mi-e destul de greu sa cred ca o partida poate depasi Germania-Anglia. A fost meciul care a avut de toate: o echipa in forma maxma, o alta care incerca sa se redescopere, “celebrul” 2-0, o greseala imensa de arbitraj, dar peste toate a avut fair play. Ca Germania a invins cu 4-1 e poate putin prea mult. Dar cu siguranta e meritat.

Argentina a avut si ea parte de un usor sprjin ca sa se califice. Parca pentru a nu fi mai prejos de fotbalisti sau antrenorul Capello, ultimii italieni e la CM, arbitrii, si-au dat si eu cu stangul in dreptul. Chiar si fara golul din offside al lui Tevez, Mexicul ar fi avut sanse infime. Si totusi, mexicanii merita aprecieri pentru faptul ca au stiut ce sa faca pentru ca Messi sa fie aproape inexistent pe teren. Spre ca au retinut si nemtii cum functioneaza anihilarea argentinianului.

Vă place Campionatul Mondial? Nici mie, nu prea mult, dar sunt convins că e doar începutul. Vuvuzelele vor suna din ce în ce mai tare, echipele de valoare care s-au poticnit la început (Anglia, Italia) îşi vor reveni, celor care au dezamăgit crunt (Grecia, Serbia) nu le prea mai dau şanse de revenire,  iar cele care au confirmat (Germania, Argentina, Olanda) sunt convins că o vor face în continuare.  Cât despre brazilienii, ei abia s-au încălzit.

Pentru mine, în continuare, nu neapărat datorită scorului, Germania rămâne favorita numărul 1. Deocamdată, a câştigat doar prima rundă. Urmează altele. Multe altele, mult mai complicate.

PS: De spanoli chiar am uitat. Dar nu prea am emoţii în privinţa lor. Acum au ei emoţii, după gafa cu Elveţia.