Nu de alta, dar ieri dupa amiaza am primit bagajul pe care nu il vazusem de doua saptamani. Putin deteriorat, dar macar exista. Ce urmeaza? O scrisoare catre Lufthansa si speranta ca – spre deosebire de ce am citit despre aceasta companie – in cazul meu lucrurile se vor rezolva favorabil.
Povestea pe larg, dupa cum am promis, vine in scurt timp…
„300 de turişti aşteaptă de zece ore, în Egipt, avionul care să îi aducă la Cluj“. Cam aşa suna o ştire idioată, prezentată aseară. Idioată din simplul motiv că nu aveau cum să urce cei de la Koral Blue niciodată 300 de oameni într-un Airbus 319 sau Airbus 320.
Foto: Koral Blue
Trecând peste asta, tot am căutat să văd de ce nu au plecat turiştii ardeleni spre casă şi de ce alţii au aşteptat în zadar la Cluj avionul care să îi ducă în Egipt. Am reuşit să aflu doar că oficialii egipteni au ridicat licenţa de zbor a celor de la Koral Blue. OK. De ce? Am aflat abia azi, căutând pe internet: ei bine, pilotul şi copilotul avionului s-au luat la bătaie. Cel puţin aşa spune un pilot pe forumul pprune.org.
PS: Turiştilor li s-a oferit ză zboare cu alt avion, un Tupolev 204, dar au refuzat, motivând că sunt speriaţi după catastrofa de la Smolensk. No comment!
PS2: Conform Mediafax, avionul a sosit miercuri, la 6.15, la Cluj şi a plecat la 7.30 spre Egipt. Cu aproape o zi întârziere.
De când s-a aflat despre catastrofa aviatică de ieri, de la Smolensk, în care au murit 96 de persoane, între care şi preşedintele polonez Lech Kaczynski, conspiraţionişitii de serviciu şi-au făcut apariţia peste tot: la TV, în ziare, pe Internet.
Toţi „specialiştii“ au început să-şi dea cu părerea despre absolut orice: despre motivele ruşilor şi ale UE de a „decapita“ Polonia, despre cât de stricat era avionul, despre cât de proaste sunt avioanele TU-154M, despre cât de mulţi erau în avion… Despre orice, de fapt.
Oare cât de greu le e unora să înţeleagă că – mai ales în astfel de momente – e inutil să îţi dai cu părerea, fără să deţii date concrete? Nu le e greu, sunt convins, dar asta ar însemna ca mass media să nu mai aibă cu ce umple spaţii, iar oamnii aceia s-ar plictisi de moarte acasă.
PS: Apropo de date concrete
Conform unor oficiali ruşi, totul părea normal până când aeronava mai avea 2.000 m până la pistă şi se afla la o altitudine de 100 m. Cu 1,5 km înainte de aeroport, controlorii de trafic au observat că avionul era mult prea jos şi au anunţat piloţii să efectueze corecţiile necesare. Nu au primit niciun răspuns.
Primul impact a avut loc la înălţimea de 8 m. Avionul ar fi trebui să se afle la 60 m altitudine în acel moment.
Vizibilitatea era foarte redusă – 400 m. Cu 600 m mai mică decât cea minimă permisă.
Mă uit la Realitatea TV şi nu îmi vine a crede: de ore bune, tot prezintă o imagine în care apar Lech Kaczynski şi soţia sa, decedaţi azi în accidentul aviatic de la Smolesk.
E vorba despre imaginea de mai sus, în care cei doi urcă în avionul prezidenţial, care s-a prăbuşit azi. Conform explicaţiilor celor de la Realitatea TV, e “ultima fotografie cu ei în viaţă”. Atâta doar că e o imagine din 2007. Chiar aşa de greu e de verificat o informaţie?
În urmă cu 70 de ani, peste 20.000 de soldaţi polonezi au fost masacraţi în pădurea Katyn de către ruşi. E cea mai mare tragedie din istoria poporului polonez. În caz că nu ştiţi despre ce e vorba, vă recomand filmul excelent al lui Andrzej Wajda.
Astăzi, polonezii au fost „loviţi“ din nou. Aproape la fel de crunt ca acum 70 de ani. Avionul în care se afla o numeroasă delegaţie ce urma să participe la Katyn, la comemorarea masacrului, a pierit în urma unui accident aviatic. Aeronava TU-154M, în care se afla inclusiv preşedintele Lech Kaczynski, s-a prăbuşit la circa 1,5 kilometri de pista de aterizare a aeroportului pe care ar fi urmat să aterizeze, la Smolensk, în vestul Rusiei.
Foto: Dmitry Karpezo – www.airliners.net
Alături de preşedinte, polonezii au pierdut numeroşi alţi înalţi oficiali, aflaţi în aceeaşi aeronavă.
Evident, speculaţiile au început să curgă pe această temă. De la atentat la gafă a pilotului, am auzit toate variantele.
Chiar asta contează acum? Sau faptul că am trăit, din nou, o tragedie şi că zeci de familii şi-au pierdut îndoliate?
