Posts Tagged ‘Berlin’

Little Big Berlin

Căutând diverse informații despre Berlin, am dat aproape întâmplător peste un film de prezentare a orașului. Se numește ”Little Big Berlin” și cum mie mi-a plăcut foarte, foarte mult nu pot decât să vi-l recomand. Merită să vă ”sacrificați” 9 minute din viață pentru el.

Little Big Berlin from pilpop on Vimeo.

Iar dacă aveți și mai mult timp la dispoziție, The Guardian a realizat chiar o selecție extrem de reușită cu filmulețe de prezentare ale mai multor orașe din lume.

Vizionare plăcută!

23

01 2012

Surpriză plăcută la ”Grüne Woche”

România beneficiază, în acest an, de statutul de țară-partener a Germaniei la ”Grüne Woche”, cel mai mare târg internațional în domeniul alimentar, al agriculturii și horticulturii, care se desfășoară la Berlin. O oportunitate excelentă de a face reclamă țării, care – spre lauda autorităților – nu a fost ratată.

Acum un an, scriam total dezamăgit despre prezența României la cel mai mare târg de turism din lume, ITB Berlin. Acum, după o scurtă vizită la ”Grüne Woche”, în ziua destinată doar momentelor ”oficiale”, pot spune că sunt extrem de plăcut impresionat. Atât de faptul că ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără (despre care personal nu aveam până acum o părere prea bună), a avut o prestație ce s-a ridicat la nivelul unui astfel de eveniment, dar mai ales de modul cum arată standul României. Și am văzut doar puțin, când totul era încă în construcție…

UPDATE: Între timp, târgul a luat sfârșit și prima mea impresie rămâne – prezența României a fost una reușită. Cu mult aspecte bune, cu câteva nu prea, dar în general OK.  Dacă doriți să vă faceți o scurtă impresie despre cum a fost ”Grüne Woche 2012”, vă invit să vă delectați cu fotografiile de mai jos, realizate de Mihaela Racovițan.

20

01 2012

“Microbul” dezbinării

Un oraş unit şi totuşi dezbinat. Un oraş care adună oameni de peste tot din lume, dar care nu încearcă să îi uniformizeze. La Berlin, fiecare poate fi – iar din ceea ce am observat până cum, chiar este – el însuşi. Fiecare îşi poate trăi viaţa unde vrea, aşa cum vrea, alături de cine vrea. Pe mine, “microbul” acesta m-a convins să mă mut aici.

Textul complet îl puteți citi pe Ora de Cluj.

08

11 2011

Cluj-Berlin, via Viena

Mda… a trecut ceva vreme – nu chiar o veşnicie, dar aproape – de când nu am mai scris nimic. Euforia concertului Scorpions a trecut (urmează alta, la finele lui noiembrie, dar asta e altă poveste) şi a fost înlocuită de agitaţia dinaintea mutării noastre la Berlin. Prima parte a operaţiunii “mutarea” e mâine şi, în funcţie de cât de multe lucruri se va dovedi că avem, de fapt, de dus, va mai urma o a doua sau (cine ştie?) o a treia parte. Important e oricum că nu mai e mult…

Ce (ni) s-a mai întâmplat de când nu am mai scris? Nu mare lucru.

“U” s-a întors acasă pe un stadion de-a dreptul fabulos. Poate cel mai frumos din categoria celor de aproximativ 30.000 de locuri. Din câte stadioane am văzut eu de-a lungul anilor, doar unul mi-a plăcut mai mult: Allianz Arena, din München. Această nouă arenă e exact ceea ce merită un club ca Universitatea. Acum rămâne doar ca şi echipa să se ridice la nivelul stadionului… Şi sunt convins că va reuşi! Aşa cum suporterii au demonstrat deja că sunt senzaţionali, aşa vor face şi jucătorii.

Am părăsit Clujul fără prea multă strângere de inimă, lăsând din nou în urmă familie şi prieteni, dar şi acea răutate pe care, încă, nu o pot înţelge, a oamenilor de rând. Cum am mai spus, parcă oraşul nu mai e acelaşi de acum un an şi jumătate. Ori m-am obişnuit eu cu alt mod de a fi al oamenilor, ori clujenii chiar s-au înrăit. Să fie oare de vină – aşa cum spun “specialiştii” – criza? Mă îndoiesc, întrucât am remarcat că, din punct de vedere al imaginii proprii, clujenii chiar nu se zgârcesc.

După trei ani, am ajuns din nou la Viena, unul dintre oraşele mele preferate din Europa. Ca de obicei, m-am simţit excelent, mi-am încărcat bateriile pentru ceea ce urmează şi am ajuns la concluzia că e o prostie să parcurgi distanţa Cluj-Napoca – Görlitz (aproximativ 1150 de kilometri) dintr-un “foc”, când ai ocazia unei “escale” atât de plăcute la Viena, care te “costă” doar 100 de kilometri în plus.

Da, am urmărit şi eu “nebunia” legată de accidentul lui Şerban Huidu. Era imposibil, având în vedere că, parcă, de două zile, în România nu se mai întâmplă nimic. Nu am să încep să elaborez teorii, să caut vinovaţii… nu e treaba mea. Spun doar că e o bătaie de joc ieşită din comun ca, în România, în anul 2011, să nu existe condiţii civilizate de trafic. De aici, şi toate aceste nenorociri…

18

10 2011

Misiune îndeplinită!

Nu a fost ușor, dar am reușit! După căutări (aproape interminabile mi se păreau la un moment dat) pe Internet și după două drumuri la Berlin, am rezolvat și problema locuinței. Am găsit un apartament exact pe gustul meu și al Mihaelei, ba chiar mai ieftin decât mă așteptam și în plus cu mai multe dotări decât mi-aș fi putut imagina la prețul cerut de proprietar – o să vă povestesc pe larg, cu altă ocazie, despre această adevărată aventură.

Acum, că mi-am luat și această piatră de pe inimă, nu mai rămâne decât mutatul la Berlin. De-ar fi, însă, așa simplu… Până când se va petrece și această ”minune”, va mai trece ceva vreme, ”presărată” cu două drumuri de peste 1.000 de kilometri, cu câteva zile petrecute la Cluj, plus ”nebunia” pe care o presupune orice mutare. Distracția abia începe!

22

09 2011