Vasile Racoviţan

După autogoluri, președintele Consliului Județean Cluj, Alin Tișe, a nimerit și poarta corectă. Anunțul făcut azi, potrivit căruia pe noul stadion din Cluj va juca ”U” în campionat, iar CFR doar în cazul în care se va califica în cupele europene și u va avea alt loc de desfășurare a meciurilor, l-a rabilitat, în ochii mei, pe Tișe, după gafa de a amâna un răspuns în această dezbatere.

Mai mult, Tișe a ieșit la atac și a lovit precis, acolo unde nu se aștepta nimeni. Șantajului lui Paszkany Arpad – 15 milioane de euro în schimbul ”abandonării” idee de a juca pe Cluj Arena – i-a opus o ”ofertă” surprinzătoare: Consiliul Județean Cluj e dispus să investească și la arena din Gruia, dacă aceasta va deveni domeniu public. Frumos! Acum, mingea e în Gruia.

Pe ucluj.ro

Câteva rânduri – primele şi totodată ultimele din partea mea – pe marginea disputei legată de cine va juca pe Cluj Arena. Tot ce contează e, de fapt, cine va fi acasă pe stadion. Şi răspunsul e unul singur: “U”. Aşa cum spuneau fanii Universităţii, acum ceva vreme, prin intermediul unuia dintre cele mai “adevărate” mesaje pe care le-am citit pe vreun banner pe stadion: banii lor, indiferent cât de mulţi ar fi, nu fac cât dragostea noastră.

Nici nu e gata noul stadion din Cluj, că deja a început ”bătălia” pentru el. De fapt, reprezentanții clubului CFR au pornit un mic șantaj, după cum bine a observat Ziua de Cluj (citiți cu atenție adresa link-ului, nu titlul articolului): cer 15 milioane ca să tacă și să renunțe la orice pretenție de a juca pe ”Cluj Arena” (sper să schimbe cât de repede acest nume). Argumentația prezentată de însuși patronul Paszkany Arpad e simplă – dacă stadionul e făcut din bani publici, toată lumea are acces la el. OK, OK, doar că patronul din Gruia a cam uitat o treabă: și stadionul pe care joacă CFR tot de la stat vine.

Iar dacă Paszkany a ”evitat” să se refere la acest aspect, nici presa nu a prea insistat. Cu o singură excepție, ucluj.ro, care prezintă dovada că fosta campioană a României s-a bucurat (și se bucură în continuare) de un sprijin serios din partea statului. Sunt foarte curios care vor fi reacțiile în urma acestui articol. Cum se va comporta presa? Se vor ascunde ziariștii clujeni sau vor scormoni și mai adânc? Ce vor face cei de la Consiliul Județean, cei care trebuie să analizeze ”cererea” CFR-ului? Ce vor spune cei de la CFR, vor mai avea oare curajul să afirme sus și tare că sunt tratați nedrept în oraș?

PS: Într-un editorial din nou foarte bun, cum ne-a obișnuit, Alin Fornade mai lămurește o dată o treabă pe care o știe toată lumea – Numai ”U” e acasă pe stadionul din Parcul Central.

Sportul a fost și este pasiunea mea cea mai mare. La început, a fost fotbalul. Apoi, sporturile de iarnă, în special schiul. O vreme, tenisul sau voleiul, iar mai târziu, m-am întors la fotbal și am ajuns să iubesc baschetul. Nu îmi pot imagina viața mea de acum fără aceste două sporturi. Nu le practic, decât ocazional, dar le urmăresc cu mare interes. Liga I din România și Bundesliga, când vine de fotbal, din când în când campionatele din Italia, Spania sau Anglia. Plus, evident, fiecare Mondial și European. Din 1990, nu am ratat decât vreo zece meciuri de la aceste competiții, iar la EURO 2008 chiar am avut prvilegiul de a fi prezent pe stadioane în Elveția și Austria, ca parte a echipei singurului ziar local din România care a avut jurnaliști acreditați, și anume Ziua de Cluj. Când vine vorba de baschet, nu cred că trece o zi fără să urmăresc ce se mai întâmplă în Divizia A și în NBA. Competițiile europene nu mă atrag la fel de mult, în schimb meciurile de la Campionatele Europene, Mondiale și mai ales cele de la Jocurile Olimpice sunt evenimente pe care încerc să nu le ratez.

De o vreme încoace, am renunțat să mai scriu constant despre sport. În ultimul timp, am observat, însă, că acest fapt îmi lipsește. Așa că am decis să iau măsuri. Iar pe lângă Jurnalul pe care l-am pornit de ceva vreme aici, voi relua foarte curând postările legate de sport.

Sa ne bucuram!

1-1 cu o echipa care joaca in Champions League e oricand un succes, pentru orice echipa din lume. Pentru “U”, rezultatul de vineri este, dupa multi ani de tristete, motiv de bucurie. Dar ce fel de bucurie?

Sa ne bucuram ca, dupa 1-1, echipa din Gruia a ajuns pe un loc de Liga a II-a? Sa ne bucuram ca i s-au mai stricat putin ploile inainte de un alt meci din Champions League? Sa ne bucuram ca noul antrenor are batai de cap cate nu a visat nicidoata? Sa ne bucuram ca “lor” merge prost? Nu. De ce ne-ar interesa pe noi echipa din Gruia? Sau oricare alta echipa din campionat?

Pe mine unul ma intereseaza “U”.

Sa ne bucuram pentru “U”. Sa ne bucuram ca, in sfarsit, “U” e din nou acolo unde merita. Atat datorita conducatorilor, antrenorilor si jucatorilor, cat mai ales datorita celor care, de ani de zile, au tinut in viata un simbol pe care multi l-au considerat deja mort. Un simbol care, indiferent de greutati, a fost singurul care a existat in sufletul Clujului. Si asa va fi si de acum inainte: in sufletul clujenilor, al ardelenilor exista si va exista numai “U”. Restul sunt povesti “inventate” peste noapte. Care nu ne intereseaza.

PS: Acest text urma sa fie publicat chiar dupa meciul “U”-CFR 1-1. Din motive tehnice, nu s-a intamplat asa. Intre timp, “U” a pierdut, 0-3, la Craiova. O tragedie? Deloc. Un simplu meci prost al unei echipe in formare. Chiar daca ne cade greu, zic sa ne bucuram chiar si de  aceasta infrangere. E doar un nou pas spre ceea ce va insemna, candva, o noua mare echipa a lui “U”.