Vasile Racoviţan

Gata! S-a terminat chinul. Marea asteptare, de jumtate de sezon , s-a dovedit din nou a fi degeaba. Steaua-Dinamo a fost, din nou, o plictiseala generala, salvata doar de scenele savuroase cu Meme disperat si Gigi si mai disperat de la final. A, si de scandalul din start, cel cu fularele si tortele. In rest, doua ore pe care puteam sa le petrec in orice alt mod decat uitandu-ma la un asa-zis meci. Cica derby! CFR-”U” a fost de o suta de ori mai “adevarat”.

A mai fost recent si episodul 2 din duelul FC Barcelona-Real Madrid, o reeditare la fel de slaba a meciului din campionat, dar macar la final unii au castigat un trofeu. Acum astept sa vad episoadele 3 si 4, macar acolo sa avem parte si de altceva decat de promisiuni, ca de astea m-am saturat de mult.

Pana atunci, in seara asta, le tin pumnii celor de la “Schalke 07″. Manchester United e echipa pe care, de la finala castigata absolut nemeritat cu Bayern, prin golurile intamplatoare din prelungiri ale lui Sheringham si Solskjaer, nu o pot suferi. Asa ca mi-e usor sa am o favorita la calificare din prima semifinala a Champions League. In a doua, mi-ar placea tare mult daca s-ar putea sa nu se se califice nimeni. Dar cum e imposibil, voi tine cu Real, doar de dragul de a vedea o finala in care Raul invinge echipa la care a scris istorie. Si daca nu va fi asa, tot va fi bine, ca sigur vom avea fotbal. Mult mai mult decat in campionatul cel mai laudat din  lume, cel din Romania. Unde daca Steaua-Dinamo e derby si “meci de top”, inseamna ca “U”-Poli trebuie sa fie cel putin la fel de tare ca o finala de Europa League.

Gata distractia! Campionatul Mondial mai exista doar in amintirile noastre, Euro 2012 e inca doar un vis. In schimb, realitatea e aproape (pentru majoritatea, pentru mine nu neaparat): Liga I. Sau Liga lui Mitica. Sau Divizia A. Sau cum vreti sa ii ziceti. Oricum, nu conteaza.

Ce conteaza e ca “U” e din nou acolo. Si ca va juca din nou cu Steaua, Dinamo, Rapid, Poli. Si, evident, cu CFR. Chiar daca nu acasa, chiar daca orasul nu va mai avea parte de spectacolul fabulos pe care il stiu pune in scena fanii lui “U”. Chiar daca asupra echipei planeaza tot felul de acuze, chiar daca…, chiar daca… “U” e in Liga I. Asta conteaza.

Iar in weekend sau cel tarziu in etapa a IX-a va afla si Alba Iulia ce inseamna de fapt un derby. Iar asta poate fi marele castig al prezentei echipei in prima liga…. faptul ca un oras din Ardeal va avea ocazia de a se indragosti de o echipa unica. Asa cum s-a intamplat in trecut cu Sibiul, asa cum s-au indragostit de “U” cei care au venit la Cluj din diverse motive, asa se pot indragosti si albaiulienii. Iar daca nu va fi asa, niciun bai… stadionul nou abia asteapta echipa acasa.

Apropo de Liga I… al carei sezon a inceput din nou cu un scandal… va fi un nou an slab pentru fotbalul romanesc, sunt sigur. Singura echipa care imi lasa mie impresia ca vrea sa se alinieze la ceea ce inseamna la ora actuala fotbal in Europa e FC Vaslui. Nu campioana, care s-a afundat deja in mult prea multa mocirla, nu Unirea Urziceni sau Dinamo (care sunt in cadere libera), nu Rapid (care conteaza mai mult verbal decat pe teren in ultima vreme), nu Poli Timisoara (sper sa nu se distruga ceea ce s-a construit acolo) si nu Steaua (Piturca stie multe, dar nu stiu cat timp il va lasa Gigi sa munceasca sngur). Asadar, anul acesta favorita mea pentru titlu este… “U”. Dar tare ma tem ca altii deja si-au asigurat aceasta distinctie. Si nu pe teren. Doar asa e in Liga lui Mitica…

Nu v-aţi săturat să auziţi despre cât de tare e fotbalul din România? Dacă mai aveam nevoie de vreo confirmare că nu e chiar aşa, CFR şi Dinamo ne-au oferit-o aseară.

Încercaţi să faceţi o paralelă cu Manchester United – Bayern München. Acelaşi scenariu: începe repriza a doua, iar un jucător e eliminat. Echipa adversă să transformă brusc, începe să joace fotbal, îşi sufocă adversarul. Dar asta se petrece în Champions League.

În Cupa României, lucrurile stau pe dos: echipa „văduvită“ de un jucător înscrie, adversarii se chinuie. Apoi marchează întâmplător. Dar mai primesc un gol la fel de întâmplător.

Am citit multe reaaţii referitor la meciul de aseară: fabulos, pe muchie de cuţit, partidă de infarct. Mai degrabă un amalgam de erori, din care s-au remarcat câteva „sclipiri“, în special ale lui Gabi Mureşan, un jucător care, la ora actuală, nu cred că are rival în România pe postul lui. Dar asta e altă poveste şi trebuie scrisă de Răzvan Lucescu…

Dacă mai continuăm să ridicăm în slăvi un fotbal ale cărui meciuri „senzaţionale“ sunt doar rodul unor gafe înlănţuite, riscăm să ajungem de râsul lumii. Asta dacă nu cumva am ajuns deja.