Vasile Racoviţan

Am învins Luxemburg! Mare victorie! Cum Germania-Franţa de la Campionatul European de Baschet mi s-a părut o alegere mai bună la TV – şi a fost chiar una excelentă , am văzut un Tony Parker în formă de zile mari, aşa cum mi l-aş fi dorit şi la San Antonio Spurs în play-off-ul NBA de anul acesta – doar am citit că a fost 2-0 în Luxemburg şi că Torje a marcat ambele goluri ale României. După care am citit că Torje nu joacă împotriva Franţei, fiind suspendat.

Şi acum ce facem? Singurul care a reuşit să “spargă” apărarea – una de nivel mondial, sunt convins de asta – a Luxemburgului,va fi spectator în jocul de care depind ultimele şanse – mici, dar încă existente – de calificare la EURO 2012. Ne pregătim de dezastru în partida cu Ribery, Benzema şi ceilalţi “marinari”? Selecţionerul e încrezător şi chiar ne dezvăluie că “poate vom ataca”. Dacă aşa stau lucrurile,  dacă până şi Piţurcă s-a gândit că atacul ar putea fi o tactică bună într-un meci de fotbal, atunci m-am liniştit… Eu unul mă pregătesc deja de dezastru. Şi poate nu ar fi chiar aşa rău un nou episod Kosice ’93. Doar că atunci erau pe teren şi veneau din urmă nişte fotbalişti. Acum, sunt mai degrabă jucători cu contracte la nişte echipe de fotbal Dar totul se poate schimba marţi…

 Loading ...

Naţionala României este în continuare fără antrenor, iar jucătorii fac ce vor. Disciplina a fugit de mult departe de “tricolori”. Să fie acesta motivul pentru care Gheorghe Hagi a refuzat oferta de a prelua Naţionala? Sau poate altele l-au determinat să spună “pas”? În orice caz, oricât de mult mă bucură faptul că Hagi nu va fi selecţioner – încă nu m-a convins că pe bancă poate fi măcar jumătate din cât a fost de bun pe teren – mă întristează când văd că echipa ce aducea cândva bucurii României se afundă în mediocritate.

Cine va salva oare corabia? Va fi din nou Piţurcă? Sau va scoate Mircea Sandu din “joben” o variantă miraculoasă? Oricum ar fi, decizia trebuie luată repede şi după calcule serioase. Altfel, strălucirea Naţionalei României, şi aşa palidă, va “muri” definitiv.

Gata! S-a terminat chinul. Marea asteptare, de jumtate de sezon , s-a dovedit din nou a fi degeaba. Steaua-Dinamo a fost, din nou, o plictiseala generala, salvata doar de scenele savuroase cu Meme disperat si Gigi si mai disperat de la final. A, si de scandalul din start, cel cu fularele si tortele. In rest, doua ore pe care puteam sa le petrec in orice alt mod decat uitandu-ma la un asa-zis meci. Cica derby! CFR-”U” a fost de o suta de ori mai “adevarat”.

A mai fost recent si episodul 2 din duelul FC Barcelona-Real Madrid, o reeditare la fel de slaba a meciului din campionat, dar macar la final unii au castigat un trofeu. Acum astept sa vad episoadele 3 si 4, macar acolo sa avem parte si de altceva decat de promisiuni, ca de astea m-am saturat de mult.

Pana atunci, in seara asta, le tin pumnii celor de la “Schalke 07″. Manchester United e echipa pe care, de la finala castigata absolut nemeritat cu Bayern, prin golurile intamplatoare din prelungiri ale lui Sheringham si Solskjaer, nu o pot suferi. Asa ca mi-e usor sa am o favorita la calificare din prima semifinala a Champions League. In a doua, mi-ar placea tare mult daca s-ar putea sa nu se se califice nimeni. Dar cum e imposibil, voi tine cu Real, doar de dragul de a vedea o finala in care Raul invinge echipa la care a scris istorie. Si daca nu va fi asa, tot va fi bine, ca sigur vom avea fotbal. Mult mai mult decat in campionatul cel mai laudat din  lume, cel din Romania. Unde daca Steaua-Dinamo e derby si “meci de top”, inseamna ca “U”-Poli trebuie sa fie cel putin la fel de tare ca o finala de Europa League.

As putea scrie sute de randuri…

…despre cum unii au inteles ca respectul inseamna sa sicanezi oameni a caror singura “vina” e ca vor sa vada un meci de fotbal
…despre cat de “european” e sa pustiesti o tribuna, iar apoi sa inlocuiesti suporterii inexistenti cu o statie de amplificare si zeci de boxe
…despre cum un tusier orb care nu mai are ce cauta in fotbal a fost aproape de a strica o zi de sarbatoare
…despre cum suporterii Universitatii au demonstrat din nou ca sunt cea mai frumoasa galerie din tara
…despre cum jucatorii si antrenorii de la “U” au avut puterea sa treaca orice obstacol le-a fost pus in cale
…despre cum conducatorii de la “U” au tinut piept (la propriu) unora care, simtind ca le fuge pamantul de sub picioare, nu isi pot stapanii nervii
…despre cum trebuie sa se fi simtit unii cand si-au dat seama ca pana si “acasa” sunt umiliti

Dar nu e deloc nevoie de sute de randuri! Pentru ca oricine a vazut macar cateva imagini de la meciul de joi seara a inteles adevaratul mesaj: in Cluj exista o singura echipa, “U”!

Asa ca scriu doar atata:  Multumesc, “U”!

Sportul a fost și este pasiunea mea cea mai mare. La început, a fost fotbalul. Apoi, sporturile de iarnă, în special schiul. O vreme, tenisul sau voleiul, iar mai târziu, m-am întors la fotbal și am ajuns să iubesc baschetul. Nu îmi pot imagina viața mea de acum fără aceste două sporturi. Nu le practic, decât ocazional, dar le urmăresc cu mare interes. Liga I din România și Bundesliga, când vine de fotbal, din când în când campionatele din Italia, Spania sau Anglia. Plus, evident, fiecare Mondial și European. Din 1990, nu am ratat decât vreo zece meciuri de la aceste competiții, iar la EURO 2008 chiar am avut prvilegiul de a fi prezent pe stadioane în Elveția și Austria, ca parte a echipei singurului ziar local din România care a avut jurnaliști acreditați, și anume Ziua de Cluj. Când vine vorba de baschet, nu cred că trece o zi fără să urmăresc ce se mai întâmplă în Divizia A și în NBA. Competițiile europene nu mă atrag la fel de mult, în schimb meciurile de la Campionatele Europene, Mondiale și mai ales cele de la Jocurile Olimpice sunt evenimente pe care încerc să nu le ratez.

De o vreme încoace, am renunțat să mai scriu constant despre sport. În ultimul timp, am observat, însă, că acest fapt îmi lipsește. Așa că am decis să iau măsuri. Iar pe lângă Jurnalul pe care l-am pornit de ceva vreme aici, voi relua foarte curând postările legate de sport.