Vasile Racoviţan

Bayern s-a distrat cu Olympique Lyon în semifinala Champions League, exact aşa cum mă aşteptam. După un tur modest, returul s-a dovedit a fi o simplă formalitate pentru nemţi. Echipa a practicat din nou un joc extrem de sigur, iar Ivica Olic a făcut ce a vrut cu fundaşii adverşi şi a marcat de trei ori.

Foto: uefa.com

Acum, urmează finala. Cu Inter sau Barcelona? Nici nu mai contează. Parcă ar fi mai frumos cu Barcelona, mai ales că se va juca la Madrid, iar astfel Bayern ar avea asigurat sprijinul a 2/3 din stadion. Dar şi o victorie în faţa lui Mourinho ar fi extrem de dulce.

PS: UEFA a anunţat că Franck Ribery e suspendat pentru trei meciuri, după eliminarea din primul joc contra lui OL. Nicio problemă. Dacă Altintop joacă la fel ca marţi seara, eu sunt relaxat. Bayern nu pierde nimic.

„Old Trafford“, Teatrul Viselor. Aseară, s-a transformat în Teatrul visului frumos pentru Bayern, respectiv în Teatrul comşarului pentru Manchester. Şi asta, în ciuda victoriei eneglezilor, cu 3-2.

A fost, cu siguranţă, cel mai frumos eşec din ultimii ani pentru bavarezi. După 2-1 pe propriul teren, au obţinut calificarea în semifinalele Champions League. Şi nu oricum, ci dovedind – încă o dată, dacă mai era cazul – că ştiu lupta.

La 3-0 pentru Manchester, în minutul 41, după ce englezii s-au distrat pe teren, nu ştiu câţi mai sperau că Bayern va renaşte. Dar a făcut-o. Mai întâi, prin Ivica Olic, care a dat semnul trezirii. Apoi, prin toată echipa, înghesuindu-i pe englezi. Apoi a venit bijuteria lui Arjen Robben.

O bijuterie care a îndeplinit unul dintre cele mai frumoase vise ale celor din München: răzbunarea pentru  finala pierdută în 1999.

Teddy Sheringham şi Ole Gunnar Solskjaer. „Călăii“ care, în 1999, au deturnat Champions League de la München la Manchester în doar câteva zeci de secunde. Au întors rezultatul, de la 0-1 la 2-1, în prelungiri. O adevărată traumă pentru Bayern şi pentru toţi cei care susţin şi simpatizează cu această echipă (inclusiv eu).

Aseară, istoria s-a repetat oarecum. Doar că de această dată cei care au jubilat au fost nemţii. Graţie lui Ivica Olic, care a marcat golul victoriei, cu câteva secunde înainte de final, când toată lumea se pregătea să bifeze un egal.

Cât de mult îi va ajuta pe cei de la Bayern golul, habar nu am. Ştiu doar că aseară m-am simţit fericit că am avut ocazia de a vedea cum o echipă dărâmată – căci aşa e Bayern în ultima perioadă – ştie cum să „învie“ tocmai atunci când e nevoie.

Dacă nu ştiţi la ce mă refer sau dacă vreţi să revedeţi „nebunia“ de la finalul meciului de ieri

Oare la “U” când vom vedea asemenea dăruire?d