Vasile Racoviţan

Nu pentru ca ar fi fost ajutata de arbitri. Ce echipa din campionat nu a fost?
Nu pentru ca are cel mai bun lot. E clar ca nu e asa.
Nu pentru ca are cel mai bun antrenor sau cel mai abil presedinte. Sunt altii mult mai “tari” la capitolele astea.
Nu pentru ca are cei mai “adevarati” suporteri. Departe de Galati acest aspect.

Otelul a castigat titlul in LIga I (nu ma astept sa se schimbe ceva, in ciuda oricarei decizii de la TAS) pentru ca a fost echipa cea mai constanta, cea mai linistita dintre cele de “sus”, pentru ca a fost echipa care a stiut sa profite la maximum de meciurile decisive. La fel, si in disputa cu Poli Timisoara, pe care a transat-o in favoarea sa fara drept de apel.

Ma asteptam la mult mai mult de la Poli in jocul de la Galati. Inca de la inceputul campionatului, am fost suporterul banatenilor in lupta pentru titlu. Din pacate, in ultima vreme timisorenii au dat mai multe rateuri, care i-au costat titlul. Iar cel mai mare mi se pare ca a venit de pe banca. Dusan Uhrin jr. si-a aratat din nou limitele. E un antrenor ce mi-a placut la inceput, dar care din nou a dovedit ca nu rezista presiunii in bataliile decisive. Pacat pentru Timisoara!

Vasluiul putea castiga campionatul daca nu si-ar fi permis luxul de a pierde cateva etape prin neprezentare – primele din acest sezon, cand scandalul a luat locul fotbalului. Degeaba au incercat Porumboiu si Hizo sa dreaga apoi lucrurile stricate, a fost prea tarziu…

PS: Nu am tinut cu Otelul, dar ma bucur pentru succesul lor. In special, pentru Gabi Giurgiu si Laurentiu Bus, doi jucatori crescuti de “U”.

Sportul a fost și este pasiunea mea cea mai mare. La început, a fost fotbalul. Apoi, sporturile de iarnă, în special schiul. O vreme, tenisul sau voleiul, iar mai târziu, m-am întors la fotbal și am ajuns să iubesc baschetul. Nu îmi pot imagina viața mea de acum fără aceste două sporturi. Nu le practic, decât ocazional, dar le urmăresc cu mare interes. Liga I din România și Bundesliga, când vine de fotbal, din când în când campionatele din Italia, Spania sau Anglia. Plus, evident, fiecare Mondial și European. Din 1990, nu am ratat decât vreo zece meciuri de la aceste competiții, iar la EURO 2008 chiar am avut prvilegiul de a fi prezent pe stadioane în Elveția și Austria, ca parte a echipei singurului ziar local din România care a avut jurnaliști acreditați, și anume Ziua de Cluj. Când vine vorba de baschet, nu cred că trece o zi fără să urmăresc ce se mai întâmplă în Divizia A și în NBA. Competițiile europene nu mă atrag la fel de mult, în schimb meciurile de la Campionatele Europene, Mondiale și mai ales cele de la Jocurile Olimpice sunt evenimente pe care încerc să nu le ratez.

De o vreme încoace, am renunțat să mai scriu constant despre sport. În ultimul timp, am observat, însă, că acest fapt îmi lipsește. Așa că am decis să iau măsuri. Iar pe lângă Jurnalul pe care l-am pornit de ceva vreme aici, voi relua foarte curând postările legate de sport.

Gata distractia! Campionatul Mondial mai exista doar in amintirile noastre, Euro 2012 e inca doar un vis. In schimb, realitatea e aproape (pentru majoritatea, pentru mine nu neaparat): Liga I. Sau Liga lui Mitica. Sau Divizia A. Sau cum vreti sa ii ziceti. Oricum, nu conteaza.

Ce conteaza e ca “U” e din nou acolo. Si ca va juca din nou cu Steaua, Dinamo, Rapid, Poli. Si, evident, cu CFR. Chiar daca nu acasa, chiar daca orasul nu va mai avea parte de spectacolul fabulos pe care il stiu pune in scena fanii lui “U”. Chiar daca asupra echipei planeaza tot felul de acuze, chiar daca…, chiar daca… “U” e in Liga I. Asta conteaza.

Iar in weekend sau cel tarziu in etapa a IX-a va afla si Alba Iulia ce inseamna de fapt un derby. Iar asta poate fi marele castig al prezentei echipei in prima liga…. faptul ca un oras din Ardeal va avea ocazia de a se indragosti de o echipa unica. Asa cum s-a intamplat in trecut cu Sibiul, asa cum s-au indragostit de “U” cei care au venit la Cluj din diverse motive, asa se pot indragosti si albaiulienii. Iar daca nu va fi asa, niciun bai… stadionul nou abia asteapta echipa acasa.

Apropo de Liga I… al carei sezon a inceput din nou cu un scandal… va fi un nou an slab pentru fotbalul romanesc, sunt sigur. Singura echipa care imi lasa mie impresia ca vrea sa se alinieze la ceea ce inseamna la ora actuala fotbal in Europa e FC Vaslui. Nu campioana, care s-a afundat deja in mult prea multa mocirla, nu Unirea Urziceni sau Dinamo (care sunt in cadere libera), nu Rapid (care conteaza mai mult verbal decat pe teren in ultima vreme), nu Poli Timisoara (sper sa nu se distruga ceea ce s-a construit acolo) si nu Steaua (Piturca stie multe, dar nu stiu cat timp il va lasa Gigi sa munceasca sngur). Asadar, anul acesta favorita mea pentru titlu este… “U”. Dar tare ma tem ca altii deja si-au asigurat aceasta distinctie. Si nu pe teren. Doar asa e in Liga lui Mitica…

Nu mă pot bucura. Nu încă. Deşi “U” a revenit în Liga I. Poate pentru că mă aşteptam să fie aşa. Poate pentru că eram sigur că se va întâmpla.

Mă voi putea bucura, însă, atunci când voi vedea că “U” nu a ajuns din nou degeaba în Liga I. Iar când spun degeaba, mă refer la sezonul 2007-2008, când în afara unor partide de vis – cu Steaua acasă, Rapid în deplasare sau Oţelul acasă – “U” a fost mai degrabă un pasager rătăcit pe prima scenă a fotbalului românesc. Un pasager rătătcit, ale cărui bagaje (conducere, antrenori şi jucători) păreau cumpărate de la un magazin second hand.

Acum, “U” trebuie să se uite cu mare atenţie la ce a  fost în urmă cu trei ani şi să înveţe cum nu trebuie să se comporte în prima ligă. Şi să nu uite – cei din conducere mai ales – că dacă nu ar fi intrat pe teren anumiţi jucători în Liga a II-a “U” nu ar fi ajuns în Liga I. Iar aceştia merită cu toţii o şansă.  Sunt convins că nu îi vor da cu piciorul!

Când îi voi vedea îmbrăcând tricoul alb-negru în Liga I pe Unguruşan, Szilagyi, Ţene, Dolha, Ionescu, Bucşa, Lemnaru, Matache sau Machado, atunci mă voi putea bucura din nou.

Haide “U”!