Posts Tagged ‘Londra’

Londra 2012 (XIV): Rio!

Încet-încet, flacăra olimpică s-a stins și astfel a luat sfârșit cea de-a 30-a ediție a Jocurilor Olimpice, Londra 2012. O ediție ce va rămâne în istoria nu doar pentru că a avut parte de un ”decor” extraordinar – Londra și-a făcut excelent temele la acest capitol – cât mai ales pentru unele performanțe sportive de excepție. Michael Phelps, Usain Bolt, Missy Franklin, sau Sun Yang sunt doar câteva dintre numele ce vor rămâne veșnic legate de această ediție a Jocurilor Olimpice.

Bilanțul sec ne arată că SUA își mențin supremația în sport, în ciuda eforturilor Chinei. Gazdele au obținut un extraordinar loc 3 în clsamentul pe medalii, în fața Rusiei. România s-a clasat a 27-a, un loc ce ne-ar plăcea să îl ocupăm și în alte domenii. Indiferent de critici, indiferent de câți vor spune că ”trebuia” să luăm mai multe medalii, eu conitnuu să spun ceea ce am mai afirmat: având în vedere modul în care e tratat sportul, în general, de către statul român, locul 27 e excelent.

Londra 2012 e istorie! Urmează Rio de Janeiro 2016!

13

08 2012

Londra 2012 (XIII): Greu de învins!

Argentina nu a reușit, nici Spania nu are nicio șansă. Echipa de baschet a SUA va câștiga titlul olimpic fără emoții. Sincer, am sperat ca Ginobili, Scola și ceilalți colegi ai lor să se impună în fața americanilor, dar nu au reușit. E și greu când lupți în efectiv redus. Pe lângă cei doi baschetbaliști amintiți, doar Nocioni și Delfino se ridică aproape de nivelul americanilor, ceilalți sunt departe. La spanioli e cam la fel, așa că nu mai am nicio emoție legată de finală.

În general, nu mai am nicio emoție legată de această ediție a Jocurilor Olimpice. Cum nu mă uit la handbal – da, știu, e poate cel mai spectaculos turneu, dar pe mine mă cam plictisește acest sport – mai îmi rămâne doar atletismul. Aseară, finala la săritura cu prăjina a fost excelentă, dar ce va urma nu mă atrage în mod deosebit. Finala la 4×100 m masculin va fi ”cireașa de pe tort” la Londra, dar învingătorii sunt deja cunoscuți și doar o minune îi poate împiedica pe jamaicani să urce pe prima treaptă.

UPDATE: Atât echipa de baschet a SUA, cât și sprinterii din Jamaica au obținut aurul. Primii, puțin mai greu decât era de așteptat, în vreme ce Usain Bolt, Yohan Blake, Nesta Carter și Michael Frater au doborât recordul mondial!

 

11

08 2012

Londra 2012 (XII): Bolt. Usain Bolt!

Foto: www.london2012.com

Peste ani și ani, când se va (re)scrie istoria Jocurilor Olimpice din 2012 de la Londra, pe copertă va trona fotografia lui Bolt. Usain Bolt. Cel mai rapid om din lume, dublu (până acum) campion la Londra și primul atlet care reușește să își apere titlurile la 100 m și 200 m în istoria Jocurilor Olimpice. Și lista superlativelor ar putea continua la nesfârșit. Așa cum au făcut-o Carl Lewis sau Michael Johnson, Usain Bolt își înscrie numeole pe olista celor care au marcat, prin evoluții și performanțe, o eră a sportului.

Joi seara, pe Stadionul Olimpic, parcă nimic nu a contat mai mult decât cursa de 200 m masculin. Și așteptarea a meritat. Bolt, învins de compatriotul său Yohan Blake la ”naționale”, s-a revanșat, ca la 100 m. S-a impus cu un timp extraordinar – 19,32 s – dar fără să forțeze până la final. Iar succesul a fost deplin pentru Jamaica: argintul i-a revenit lui Blake, iar bronzul lui Warren Weir. Dacă mai era nevoie de vreo dovadă că SUA au pierdut de mult supremația în cursele de viteză, asta este!

Pentru România, speranțele la noi medalii la această ediție a Jocurilor Olimpice s-au cam încheiat. Două de aur, cinci de argint și două de bronz. Un bilanț care li se pare modest șefilor delegației țării noastre, dar pe care eu îl consider extraordinar, când mă gândesc la ce condiții de pregătire există în Românoia, la cât de puțin se investește în sport în România, la cât interes își dă, în general, România pentru sport (oricare altul decât fotbal).

10

08 2012

Londra 2012 (X): Gata!

 

Foto: www.gsp.ro

Octavian Belu și Mariana Bitang își iau (iarăși) ”la revedere” de la lotul României de gimnastică. La capătul unei zile teribile, cei doi au anunțat că vor părăsi cea mai de succes echipă a României la Jocurile Olimpice. Cu siguranță, întrebarea care va fi rostită de toată lumea va fi ”de ce?”. Să fie pentru că s-au săturat de muncă în condiții mediocre? Să fie pentru că s-au săturat pur și simplu? Sau să fie de vină ceea ce s-a petrecut ieri la Londra, când Cătălina Ponor, clasată inițial a treia în final ala bârnă, a fost deposedată de medalie după un protest înaintat de delegația SUA? Probabil, toate la un loc și multe, multe altele.

Ceea ce s-a  petrecut marți la Londra rămâne, pentru mine, în planul secund. Chiar și scandalul de la gimnastică, în care e implicată Cătălina Ponor. Nu am văzut evoluțiile, dar știu un lucru: nu de puține ori s-a întâmplat ca decizii ale arbitrilor să fie incorecte la gimnastică. Ghinionul a făcut ca, de această dată, în postura învinsului să fie un sportiv român. Data viitoare poate fi altfel…

Ghinionul a urmaărit-o și pe Larisa Iordache, ultima în finala la sol, care a ratat pe final, astfel că singura medalie cucerită ieri de România e cea a Cătălinei Ponor – argint, în aceeași probă. Un total de 9 medalii, din care două de aur. La ce nivel e sportul în România, excelent!

08

08 2012

Londra 2012 (IX): Momente

Felix Sanchez / Foto: www.london2012.com

Felix Sanchez, campionul olimpic (din nou) la 400 m garduri, îngenunchiat și cu ochii în lacrimi.
Elena Isinbaeva privind mânioasă spre ștacheta ce se încăpățânează să cadă.
Maratonistele istovite, abia ținându-se pe picioare, după ce au alergat peste 42 de kilometri.
Kevin Durant râzând cu gura până la urechi, după un coș de trei puncte marcat de la aproape 10 metri.
Fotbalistele din SUA, prăbușite pe gazon după ce au pierdut semifinala în minutul 3 al prelungirilor. Adversarele lor, britanicele, zburdând de bucurie pentru că au atins finala.

Chiar și în ziua cea mai ”săracă” a Jocurilor Olimpice, nu au lipsit momentele memorabile. Imagini ca acestea sunt cele care spun, de fapt, povestea unei astfel de competiții. Rezultatele vor rămâne noatte undeva, în statistici. În schimb, lupta sportivilor, emoțiile lor, tristețile și bucuriile lor ne vor rămâne mereu în fața ochilor, chiar și atunci când vom uita cine sunt aceștia și ce au câștigat sau au pierdut.

PS: Un scurt răspuns pentru o întrebare  de acum câteva zile – echipa de baschet a SUA nu mai are mult, ci foarte, foarte mult până să poată să se numească ”Dream Team”. E doar o echipă bună, chiar foarte bună. Dar nu cea mai bună!

07

08 2012