Posts Tagged ‘Neisse’

Evadări (II) – Bad Muskau şi Rothenburg

Bad Muskau este un orăşel situat la 55 de kilometri nord de Görlitz, de asemenea pe malul râului Neisse. O localitate liniştită, care nu s-ar deosebi cu nimic de altele similare, dacă nu ar exista, pe malul râului, un parc impresionant, parte a patrimoniului UNESCO, realizat de  contele Hermann von Pückler-Muskau, un recunoscut peisagist al secolului al XIX-lea.

După câteva ore petrecute în parcul din Bad Muskau, ne-am abătut puţin de la drumul direct spre Görlitz şi am poposit la Rothenburg, unde pe locul unde se afla mai demult un aeroport militar “de urgenţă” al Luftwaffe există acum un mic muzeu.

 

18

03 2011

Zgorzelec, “pământ românesc”

Până în 1945, era un singur oraș, traversat de râul Neisse. După ce s-a stabilit ca noua graniță să urmeze cursul apei, s-au ”născut” două: Görlitz și Zgorzelec. Despărțite până în 20 octombrie 2004, când podul pietonal distrus în 7 mai 1945 a fost redeschis, cele două orașe au căutat să își reunească destinele. Au despus o candidatură comună pentru a deveni Capitală Culturală Europeană în 2010, dar au pierdut ”la mustață”. Apoi, reprezentanții celor două comunități au inventat un nou concept – ”orașul european Görlitz/Zgorzelec”. După ce au fost despărțite mai bine de 50 de ani, cele două orașe caută cu orice preț unitatea. Diferențele, însă, sunt încă uriașe.

Neisse şi Zgorzelec, aşa cum se văd din Görlitz, chiar de lângă graniţă

Cei 50 de ani de comunism au fost ”șterși” mult mai ușor în Görlitz decât în Zgorzelec. Pe malul vestic al râului Neisse s-a  investit masiv în restaurare, pe celălalt abia acum se începe. Dacă centrul orașului Görlitz arată superb, cel din Zgorzelec mai are mult până când să devină cu adevărat plăcut.

În ciuda multor ”minusuri”, și Zgorzelec are părțile sale bune. Iar cea mai bună este aceea că îmi aduce aminte de România. Când mi-e dor de casă, o plimbare în Polonia îmi ajunge. Clădiri superbe lăsate în paragină sau cu parterul vopsit în culori țipătoare și restul lăsat de izbeliște, drumurile pline de gropi, șoferii care nu dau doi bani pe regulile de circulație, mall-ul cu magazine scumpe și ”piți” venite să își etaleze ultimele achiziții vestimentare, Carrefour, Kaufland și Real cu podele lipicioase și mirosind a pește, magazinele chinezești în care găsești tot ce vrei și ce nu vrei, cartierul pe care localnicii îl numesc ”Manhattan” – cu blocuri gri de peste zece etaje, cu rufele întinse pe balcon, cu bătrânei care ies în weekend să meșterească la mașini… Şi mai ales oameni care, odată ce le-ai trecut pragul casei, nu te mai lasă să pleci până nu te omenesc ca pe cel mai de preţ oaspete al lor.

Toate fac din Zgorzelec un oraș pe care mi-e drag să îl vizitez, cel puțin o dată pe săptămână. Evident, contează și faptul că benzina e mai ieftină în Polonia 🙂 Și că tot acolo e și restaurantul meu preferat de aici, ”Espresso”, aflat pe malul râului Neisse, care pe lângă mâncare bună, la prețuri mai mult decât decente, oferă o priveliște minunată spre Görlitz.

12

03 2011

Ca acasă. Aproape.

Din nou, aproape 1.200 de kilometri: Cluj-Budapesta-Bratislava-Praga-Görlitz. De această dată, mult mai relaxant și totodată mult mai relaxat după cele zece zile de-a dreptul nebune de care avusesem parte. În plus, dispăruse și presiunea timpului. A doua zi, în jurul amiezii, eram din nou în Germania. Nici nu terminasem bine de povestit cu Mihaela despre întânirea mea precedentă cu polițiștii, că am și văzut în oglinda retrovizoare un girofar aprins. Am tras pe dreapta și am avut ocazia de a fi surpins a doua oară: ne-au verificat actele, ne-au întrebat încotro mergem și… atât! Și acum mă întreb ce făceam dacă mă rugau să le arăt ce am în mașină.

Peste o jumătate de oră intram în Görlitz. Parcă fusesem aici de 1.000 de ori, locurile deja mi se păreau foarte familiare. Parcă eram acasă. Am găsit repede hotelul unde urma să locuim până când aveam să ne găsim un apartament. Deși eram frânți, nu am ezistat tentației unei plimbări prin centrul vechi al orașului. Cum și foamea ne cam dădea târcoale, am căutat un restaurant și l-am găsit tocmai în Polonia, pe malul râului Neisse: Espresso. Atmosferă plăcută, mâncare foarte bună și prețuri foarte bune, aproape la jumătate față de cele din Görlitz.

Reîntorși la hotel, nu am mai avut decât puterea de a ne pregăti pentru somnul atât de mult-așteptat și necesar. Doar ne aștepta încă o săptămână nebună…

02

03 2011

Turism la inundaţii

Ca niciodată, centrul oraşului Görlitz a devenit neîncăpător azi. Principala atracţie: râul Neisse, care a cam dat pe dinafară. Şi care – după cum vă spuneam în postul anterior – a cam făcut prăpăd pe aici.

Curioşi de peste tot s-au adunat în special în zona podului pietonal peste Neisse – pod care leagă Görlitz de “fratele” din Polonia, Zgorzelec – care a fost însă închis. Pe celălalt mal al râului, la fel – plin de curioşi.

M-am numărat şi eu printre curioşi. Aşa că vă invit şi pe voi să vedeţi ceea ce am văzut prin oraş.

Aglomeraţie de curioşi pe malul râului Neisse

Podul pietonal între Görlitz şi Zgorzelec, aproape înghiţit de ape

Neisse, un râu tare nervos azi

Ieri - parcare, azi - lac

Cu casa în mijlocul drumului. Mai bine decât în apă.

Nu doar oamenii cad victime furiei naturii

Deznădejde

E Görlitz, nu Venezia

Cândva - o fabrică pe malul râului. Azi - o fostă fabrică în râu

Drumul spre un local de pe malul râului Neisse

Furia dezlănţuită a naturii

Până azi-noapte, aici era o curte frumos aranjată...

08

08 2010

Inundaţii

La Görlitz, râul Neisse, care trasează graniţa cu Polonia, s-a umflat şi a ajuns la peste 7 metri. Restaurantul meu preferat din oraşul “frate” din Polonia, Zgorzelec, arată cam aşa.

Foto: DPA

Noi suntem bine. Noroc că stăm mai la deal.

Celor interesaţi de toată povestea inundaţiilor le recomand acest articol din Bild.

08

08 2010