Vasile Racoviţan

Cine spunea ca de departe lucrurile se vad mult mai limpede avea, incep sa imi dau seama, multa dreptate.

Am aflat si eu de incendiul de la maternitatea din Bucuresti, in urma caruia au pierit cativa bebelusi. Cu adevarat, o tragedie. Pentru familii, un moment ingrozitor, pentru cei care muncesc acolo, aproape la fel.

Dar stau si ma intreb ce treaba au altii, neafectati decat de ceea ce au vazut la televizor. De exemplu, politicienii. Cei care s-au grabit sa ceara zi de doliu national sau demisia ministrului Sanatatii (apropo, daca am merge dupa logica acestora, ministrul Transporturilor de cate ori ar trebui sa demisioneze zilnic?)

Colac peste pupaza s-au “infiintat” televiziunile, care au lansat campanii de “sensibilizare” a populatiei. Campanii al caror unic scop e ratingul.

Chiar nu va e rusine sa profitati in asemenea hal de durerea unora?

PS: Setea aceasta de rating cu orice pret e unul dintre motivele care m-a facut, la un moment dat, sa ma scarbesc de presa din Romania. Oare cand va disparea?

Că politica e o curvă, o ştim de mult. Că politicienii umblă la curve, bănuiam. Acum, bănuiala e oarecum confirmată.
Că politicienii prinşi la curve nu o să recunoască niciodată asta, e de aşteptat. Că aceiaşi politicieni o să arunce cu noroi în oricine va spune despre ei că au fost la curve, iar e de aşteptat.
Că unii ziarişti au “mirosit” rost de o mică afacere odată cu dezvăluirea din EVZ, iar nu mă surprinde. Chiar credeaţi că stilul “Gazeta” a dispărut? Şi ei sunt nişte curve, la fel ca politicienii.
Doar că diferenţa dintre ziariştii-curve şi politicienii-curve, de o parte, şi adevăratele curve, de alta, e de la cer la pământ. Adevăratele curve măcar îţi iau banii, îşi fac treaba şi pa! Pe când ceilalţi îţi iau banii, dar de făcut, îşi fac numai treburile lor. Dacă stau bine şi mă gândesc, nici măcar nu merită apelativul de curve. E prea mult pentru ei.