Posts Tagged ‘PRESA’

Fără regrete

Un tânăr de 28 de ani, redactor-șef adjunct la un ziar din Cluj, renunță la postul său și o ia (aproape) de la zero, ca reporter, la edițiile regională și locală a unui ziar național. Aproximativ un an mai târziu, același tânăr, promovat între timp în funcția de editor coordonator pentru alte două ediții locale ale ziarului, spune din nou “STOP”. Și o ia iarăși de la zero. Într-o altă țară, într-un domeniu total diferit decât cel în care activase vreme de zece ani.

De ce? Ce îl poate determina pe un tânăr cu un job și un salariu mai mult decât decent să renunțe la toate acestea? Și asta, de două ori în decurs de aproximativ un an?

Caut răspunsul din ziua în care mi-am trimis prima dată CV-ul unei firme din altă țară decât România. De ce nu mai vreau să rămân? Sau – mai degrabă – ce mă determină sa plec? Va fi mai bine altundeva? Voi fi mai fericit, mai liniștit? Voi putea să mă bucur cu adevărat de viață? Nu cred că am găsit nici azi răspunsuri la toate acestea – ca la multe altele – dar un lucru știu sigur: nu regret nimic. Nicio decizie pe care am luat-o. Și au fost multe care unora le pot părea ciudate: am renunțat la Facultatea de Jurnalism a UBB în schimbul muncii “adevărate” de ziarist, am lucrat câțiva ani mai degrabă pe “nasturi” decât pe un salariu decent, am plecat de la o grămadă de ziare – de fiecare dată atunci când nu mi-a mai convenit cum mergeau lucrurile, am refuzat oferte foarte bune, am acceptat altele care nu păreau atât de bune – până la urmă, sunt convins, s-au dovedit inspirate alegerile.

De fiecare dată când am luat aceste decizii, am avut inima strânsă. Undeva, bine ascunsă, o voce îmi spunea însă că e bine ce am făcut. Și mereu am preferat să ascult acea voce în locul celor multe care mă îndemnau să fac altfel. Nici asta nu regret.

La fel mi s-a întâmplat și cu ultima decizie majoră. Poate cea mai “mare” și mai grea dintre cele pe care am fost nevoit să le iau. Aceea de a lăsa în urmă familie, prieteni, orașul și țara natală, o carieră de 10 ani în presă și de a o lua de la zero în Germania.

Cum am ajuns să fac acest pas – evident nu singur, ci alături de Mihaela – cum l-am pregătit, ce “hop”-uri am avut de trecut, ce greutăți am întâmpinat, ce chestii au funcționat “unse”, cum ne-am adaptat … despre toate acestea, dar și despre multe altele legate de noua viață în jurnalul pe care vi l-am promis. Primul episod, la începutul săptămânii viitoare.

PS: Încă tot nu am un titlu potrivit. M-aș bucura tare mult dacă m-ați ajuta cu niște idei.

17

02 2011

Idei, idei, idei…

De o vreme incoace ma tot gandesc ce sa fac cu blogul. Cel mai simplu mi-ar fi sa spun “STOP” si sa nu mai scriu nimic, niciodata. Dar de ce? La fel de simplu mi-ar fi – cred – sa ma leg de toate prostiile pe care le citesc zilnic in presa (mai ales in cea clujeana). Nu ar fi insa corect fata de cei care – cu mai multa, mai putina sau, in unele cazuri, fara pricepere – produc ziarele, site-urile… M-as putea (re)apuca sa scriu serios despre sport. Asa as putea transforma blogul intr-unul dedicat (aproape doar) sportului. Dar oare ar fi bine? Pe de alta parte, as putea face din acest blog un fel de “jurnal din Germania”. Doar sa am timp pentru asta…

Voua ce v-ar placea sa cititi aici?

Tags: , , ,

14

02 2011

Superb, Tibi!

Nu ma pricep eu la scris recenzii despre carti, asa ca nu o voi face nici acum. Va voi spune doar scurt faptul ca volumul “Colosul cu picioare de hartie”, al prietenului meu Tibi Farcas, merita citit. Mie mi-a facut extrem de  multa placere sa descopar povesti din “spatele” vietii presei clujene, ganduri ale ziaristilor despre produsele media aparute de-a lungul ultimilor 20 de ani, sa revad fosti colegi. Aceasta carte e, de fapt, Tibi Farcas. Citind anumite paragrafe, parca il si vedeam pe Tibi explicand, cu inflacararea lui inconfundabila. Tibi, multumesc! “Colosul” tau e superb.

06

01 2011

Cititorii? Oricum, nu contează…

Aţi încercat să citiţi presa clujeană în ultimele zile? Mai precis, în ultimele două zile? Eu da, dar m-am lăsat repede păgubaş. Nu de alta, dar nu am ce citi în afară de sondaje, retrospective, planuri, vise, etc. Plus ştiri internaţionale. Noroc cu eclipsa şi cu accidentul lui Şerban Huidu (ce nasol sună asta!), că altfel ni se prezentau site-uri fără conţinut. De fapt, parcă era mai bine aşa. Măcar să fi ştiut şi cititorii că, pentru câteva zile, Clujul şi-a luat vacanţă. Dar după cum se prezintă presa (cel puţin cea online, la care am eu acces), cititorii nu mai contează de mult timp pentru cei care produc aceste site-uri 🙁

04

01 2011

Mi-e dor. Si ma tratez cu ucluj.ro

Cand am ales sa plec dn Cluj si sa ma mut in Germania eram constient ca, la un moment dat, voi ajunge sa duc dorul vietii de ziarist.

Mi-e dor de tanarul care intra intr-o redactie de ziar cu inima cat un purice. Mi-e dor de tanarul care batea strazile Clujului in lung si in lat pentru a obtine o stire. Mi-e dor de tanarul care statea cate o zi intreaga pe coclauri, dupa care venea in redactie si scria pana seara tarziu. Mi-e dor de tanarul pentru care weekend-ul insemna trezirea la 3,4 sau 5 dimineata, un drum de sute de kilometri, un meci al lui “U”, drumul inapoi si apoi un alt drum, la Sala Sporturilor, la alte meciuri.

Si tocmai pentru ca mi-e dor de munca de ziarist, am acceptat – cu mare, mare bucurie – propunere prietenului meu Gelu Radu de a pune putin umarul la site-ul suporterilor celei mai frumoase echipe din lume, ucluj.ro. Atat cat voi putea de aici, din Germania, voi realiza o serie de interviuri cu oameni ale caror destine s-au legat de “U”. Primul pe lista a fost fotbalistul Gabi Jula, care evolueza in prezent la Energie Cottbus, in 2. Bundesliga. Un sportiv de exceptie si un om de nota 10.

Vor urma… doar nu credeati ca va spun de pe acum? 😀 Lectura placuta in continuare.

20

11 2010