Vasile Racoviţan

Presedintele Germaniei, Horst Köhler, a demisionat din functie dupa ce o declaratie a sa a declansat un val imens de controverse. Acesta lasase sa se inteleaga ca armata ar putea fi implicata in actiuni de natura economica, fapt ce contravine Constitutiei Germaniei. Asa ca a iesit in fata natiunii si a anuntat sec faptul ca renunta la functie. Explicatia sa a fost una cat se poate de simpla: “Respectul necesar functiei de presedinte a disparut ca urmare a scandalului iscat”.

Presedintele Romaniei ne-a promis, acum ceva vreme, ca va demisiona daca… si daca… si daca. Si azi, tot el e in functie. Ba mai mult, a “imprumutat” si functia de prim-ministru. Iar respectul pentru functia de presedinte al Romaniei mi se pare ca a disparut de mult, foarte mult timp.

E doar inca unul dintre motivele care ma fac sa ma felicit ca traiesc in Germania, nu in Romania.

Vă mulţumesc, din nou, tuturor celor care mi-aţi transmis o mulţime de gânduri bune înainte de a pleca din România.

Mă tot gândesc de câteva zile despre ce să scriu, dar nu prea am idei. Aşa că o să fiu foarte scurt. Şi nu o să vă spun că e superb oraşul în care stau – Görlitz. Vă las să descoperiţi şi singuri asta. AICI sau AICI

Vă spun în schimb că – doar citind ştirile din ziarele româneşti – mă felicit că nu am mai stat în România.

„Am fost obligaţi să ascundem bolile“. E o explicaţie – cutremurătoare – a unui manager de spital. Riscau să îşi piardă posturile, motivează şefii spitalelor. Dar oare la oamenii care riscă – zi de zi – în spitalele dion România să îşi piardă vieţile cine se gândeşte? Din păcate, nimeni.

Sistemul de sănătate e de mult în comă în România. Mai are doar un pas până la moartea clinică.

Citesc în Jurnalul Naţional şi nu pot decât să mă crucesc. Cum adică? Modul în care vor fi cheltuiţi banii publici va fi secret de stat?

Dacă şi legea asta se va vota, să mă căutaţi în altă ţară!

Avem o ţară care ar putea fi bogată, dar care e foarte săracă. De ce? Pentru că aşa vor unii care, de multe zeci de ani, insistă să „ascundem“ tot ce e de valoare, ca să profite doar unii.

De parcă nu ne-ar ajunge sprijinul din interior, ne trezim şi cu ajutor serios de „afară“. Şi nu mă refer doar la zecile de avioane F-16 pe care TREBUIE să le cumpărăm, ci doar la ceea ce face FMI pentru cei nevoiaşi. Îi ajută, îi ridică? Să fim serioşi…