Posts Tagged ‘România’

Ne pregătim de dezastru?

Am învins Luxemburg! Mare victorie! Cum Germania-Franţa de la Campionatul European de Baschet mi s-a părut o alegere mai bună la TV – şi a fost chiar una excelentă :) , am văzut un Tony Parker în formă de zile mari, aşa cum mi l-aş fi dorit şi la San Antonio Spurs în play-off-ul NBA de anul acesta – doar am citit că a fost 2-0 în Luxemburg şi că Torje a marcat ambele goluri ale României. După care am citit că Torje nu joacă împotriva Franţei, fiind suspendat.

Şi acum ce facem? Singurul care a reuşit să “spargă” apărarea – una de nivel mondial, sunt convins de asta :D – a Luxemburgului,va fi spectator în jocul de care depind ultimele şanse – mici, dar încă existente – de calificare la EURO 2012. Ne pregătim de dezastru în partida cu Ribery, Benzema şi ceilalţi “marinari”? Selecţionerul e încrezător şi chiar ne dezvăluie că “poate vom ataca”. Dacă aşa stau lucrurile,  dacă până şi Piţurcă s-a gândit că atacul ar putea fi o tactică bună într-un meci de fotbal, atunci m-am liniştit… Eu unul mă pregătesc deja de dezastru. Şi poate nu ar fi chiar aşa rău un nou episod Kosice ’93. Doar că atunci erau pe teren şi veneau din urmă nişte fotbalişti. Acum, sunt mai degrabă jucători cu contracte la nişte echipe de fotbal :( Dar totul se poate schimba marţi…

Ce rezultat va obţine Naţionala României cu Franţa?

  • Mai are România Naţională de Fotbal? (55%, 11 Voturi)
  • Înfrângere (30%, 6 Voturi)
  • Egal (10%, 2 Voturi)
  • Victorie (5%, 1 Voturi)

Total Votanti: 20

Loading ... Loading ...

03

09 2011

De ce fuge Hagi?

Naţionala României este în continuare fără antrenor, iar jucătorii fac ce vor. Disciplina a fugit de mult departe de “tricolori”. Să fie acesta motivul pentru care Gheorghe Hagi a refuzat oferta de a prelua Naţionala? Sau poate altele l-au determinat să spună “pas”? În orice caz, oricât de mult mă bucură faptul că Hagi nu va fi selecţioner – încă nu m-a convins că pe bancă poate fi măcar jumătate din cât a fost de bun pe teren – mă întristează când văd că echipa ce aducea cândva bucurii României se afundă în mediocritate.

Cine va salva oare corabia? Va fi din nou Piţurcă? Sau va scoate Mircea Sandu din “joben” o variantă miraculoasă? Oricum ar fi, decizia trebuie luată repede şi după calcule serioase. Altfel, strălucirea Naţionalei României, şi aşa palidă, va “muri” definitiv.

13

06 2011

Câteodată îmi place Băsescu

Nu am fost și nici nu sunt mare fan al președintelui Traian Băsescu, dar din când în când îl apreciez, mai ales pentru modul în care știe să pună anumite probleme. Astăzi, însă, m-a susprins extrem de plăcut prin conținutul unui discurs, când a afirmat că România ar trebui împărțită în 7 județe, în locul celor 41 existente până acum. Motive ar fi multe, dar cel mai important e cel care crește șansele României de a atrage fonduri europene.

Dacă se va ajunge, într-adevăr, la împărțirea administrativă propusă de președinte, nu știu. Dar cum de multe ori cuvântul lui Traian Băsescu a funcționat ca lege pentru ”subordonații” săi, aflați la putere, mie mi-ar plăcea să se întâmple și acum la fel. Măcar o dată să facă ”aparatul” condus de la Cotroceni ceva cu adevărat folositor pentru România.

08

06 2011

Hagi, între Cruyff și Maradona

Un fotbalist uriaș poate deveni un antrenor excelent. Johan Cruyff e cel mai bun exemplu al acestei excepții de la o regulă nescrisă a fotbalului, căruia i-a căzut victimă inclusiv Maradona. Ca fotbalist, Gheorghe Hagi nu e departe nici de argentinian, nici de olandez. Ca antrenor, e – din păcate – mult mai aproape de cel care s-a făcut de râs cu naționala ”Pumelor” la ultimul Campionat Mondial. Indiferent că a antrenat Naționala României, Poli Timișoara, Steaua sau Galatasaray, Hagi nu a reușit să se impună drept un antrenor valoros. Mai degrabă, ca unul de duzină. Cu toate acestea, insistă să demonstreze contrariul. Măcar pentru asta trebuie felicitat.

Până și numirea sa la cârma Naționalei României, după ”dezertarea” lui Răzvan Lucescu, se înscrie în rândul căutărilor lui Hagi. Mircea Sandu insistă să îl sprijine, Hagi nu vrea să se dea bătut. Doar că acest pas în cariera sa s-ar putea întoarce împotriva ”Regelui”. Va prelua o echipă aflată în derivă, fără personalitate, dar plină de mofturi – în opinia mea, prestația excelentă din meciul cu Bosnia a fost aproape aruncată la gunoi de atitudinea fotbaliștilor care au refuzat să joace împotriva Braziliei. Misiunea lui Hagi e simplă: trebuie să ridice Naționala la un nivel decent în lumea fotbalului european. Dacă va reuși, se va apropia puțin de ”modelul” Cruyff. Tare mi-e teamă, însă, să nu îi calce pe urme – la fel ca pe teren, acum 15-20 de ani – lui Maradona.

06

06 2011

Nu ne vindem ţara. Pentru că nu ştim cum

“Nu ne vindem ţara” e un brand al neputinţei România în ceea ce priveşte turismul. Suntem departe, dar foarte departe de ceea ce am putea fi. Asta nu e o noutate pentru nimeni, sunt convins. Nici măcar pentru mine, însă vă mărturisesc faptul că pur şi simplu m-a durut când am văzut cum s-a prezentat România la ITB Berlin 2011, cel mai important târg de turism al lumii.

Pe 600 de metri pătraţi, România a reuşit performanţa de a nu expune aproape nimic atrăgător pentru publicul larg. Până şi mesajul de bun venit – bănuiesc că asta ar fi trebuit să reprezinte manechinul reprezentându-l pe Ştefan cel Mare (aşa mi s-a părut mie a fi) de la intrarea în stand – a fost complet inutil, mai ales că nu scria niciunde despre ce personaj este vorba.

romania-stefan cel mare

Excepţiile s-au numit standul Bucovinei, care a mizat pe tradiţia ouălor încondeiate, şi cel al distileriei Bran. În rest, zeci de măsuţe, cu un design sec, potrivit mai degrabă unui birou, umplute de materiale promoţionale. Plus, din loc în loc, câteva monitoare pe care rula, la nesfârşit, un singur film, cel de prezentare a Clujului. Altul nu era :(

Fiecare participant din ţara noastră a căutat să iasă în evidenţă prin “creaţiile” proprii. Pe de o parte, mi s-a părut un lucru bun – scoate în evidenţă specificul local. Pe de altă parte, însă, mi-aş fi dorit mai multă unitate în conceptul de prezentare a ţării.

M-a surprins plăcut faptul că unii expozanţi au prezentat materialele promoţionale în limba germană. M-a şocat, însă, să văd că majoritatea erau pline de greşeli, dar şi faptul că puţini dintre cei prezenţi acolo chiar vorbeau germană. Nu cred că nu ştiau că aproximativ 97% dintre vizitatorii ITB Berlin sunt nemţi :(

Deşi amplasat central într-una din halele centrului expoziţional, standul României nu a beneficiat nici pe jumătate de afluenţa de vizitatori de care au beneficiat vecinii. De ce? O fi pentru că produsele tradiţionale, mai ales pălinca, oferite gratuit celor care se opreau în zonă, s-au terminat cam repede, pe când kürtös kalács-ul de la standul Ungariei sau berea Pilsner Urquell de la cel al Cehiei, nu? Probabil…

Mă tot întreb cu ce aş fi rămas după o vizită la standul României, dacă nu aş fi cunoscut deloc ţara? În afară de faptul că pălinca e bună, că oăule încondeiate arată superb, că oraşele sunt frumoase? Cu prea puţine… Nu îmi amintesc să fi văzut undeva vreo referire la Marea Neagră, la Carpaţi, la Maramureş, la Vulcanii Noroioşi, la faptul că avem o cetate de acum 2000 de ani a dacilor sau o staţiune ce mai păstrează urmele romanilor :(

Şi cum turismul se hrăneşte (şi) din vânzarea unor poveşti, de ce nu profităm de faptul că legenda lui Dracula îşi are originile în România? Nu ne place că asta (uneori chiar numai asta) ştiu străinii despre ţara noastră? OK. Dar ne strică să îi atragem cu Dracula şi apoi să le arătăm şi ce altceva pot vedea?

—-

În ceea ce priveşte standurile oraşelor din România, cel mai bun mi s-a părut cel al Clujului. Şi nu o spun doar pentru că sunt clujean. A beneficiat de un amplasament foarte bun, de materiale promoţionale diverse şi… de pălincă bună. Miza pe un slogan precum “Inima Transilvaniei” mi se pare una bine aleasă, mai ales că mulţi vizitatori cunosc mai degrabă regiunea decât oraşele ei. Şi totuşi, ar fi putut fi mult mai bine. O altă prezentare care m-a surprins plăcut a fost cea a judeţului Neamţ. Păcat, însă, că am descoperit pliantele excelente abia acasă. Acolo, la stand, doar le-am luat de pe masă, nu era nimeni să îmi spună şi ce reprezintă. Sibiul şi Braşovul au trecut neobservate, la fel ca majoritatea celorlalte standuri româneşti. Lipsa de interes a celor care ar fi trebuit să te tragă de mână, ca posibil turist, face mai mult rău decât ambiţia de a fi prezent cu orice preţ la un astfel de eveniment. :(

Cum au fost, însă, ceilalţi? Din păcate pentru România, am văzut prea puţine standuri atât de lipsite de imaginaţie. Unul ar fi cel al Republicii Moldova. Altul, al Spaniei, ţară care însă nu prea mai are nevoie de mult prea multă promovare, mai ales în Germania. La fel, şi cel al SUA. Dar şi în acest caz, promovarea e asigurată.

La polul opus, am văzut o mulţime de idei şi concepte care m-au impresionat. Egiptul, spre exemplu, s-a promovat folosindu-se nu doar de piramide sau de Nil, ci de libertatea pe care a dobândit-o poporul la începutul lui 2011. Turcia a recreat atmosfera dintr-un bazar, compania aeriană Emirates a reconstruit atmosfera de la clasa business în interiorul unui imens glob pământesc…

Tahrir, un brand de care egiptenii se folosesc deja pentru aa trage turişti. Foto: itb-berlin.de

 

Participarea mea la ITB Berlin a fost posibilă datorită ziarului Adevărul.

Articolele apărute în ziar le puteţi citi aici şi aici.

Fotografii de la ITB Berlin puteţi vedea în galeria foto ataşată acestui articol, pe site-ul oficial al evenimentului ori pe pagina de Facebook a târgului.

Alte imagini cu standul României sunt disponibile pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.

15

03 2011