Posts Tagged ‘Uruguay’

Spre cupa portocalie

Nu foarte des se poate spune despre un meci cu cinci goluri că nu a oferit mai nimic. Dar Olanda-Uruguay, prima semifinală de la World Cup 2010, nu a avut nimic din strălucirea altor jocuri încheiate tot cu 3-2 – îmi vine acum în minte România-Argentina din 1994.

Prima semifinală a arătat încă o dată de ce au ajuns Olanda şi Uruguay atât de departe: pentru că au transformat fotbalul într-o ştiinţă exactă. Olanda lui Sneijder, Robben sau van Bommel oferă spectacol rar, daor când ştie că şi-a făcut treaba. Până atunci, e muncitoare şi organizată. Şi asta i-a adus succesul, inclusiv aseară. Uruguay e poate cea mai incomodă echipă de la acest Mondial. Rar a descoperit cineva cheia pentru lacătul gândit de antrenorul Tabarez. În plus, nimeni nu a ştiut să îl împiedice pe Forlan să îşi arate clasa. Aseară, însă, a fost singur…

Olanda a câştigat meritat. Trecând peste oarecum întâmplătoarele, dar superbele goluri ale lui van Bronckhorst şi Forlan, dar şi peste reuşita atât de controversată a lui Sneijder (van Persie era în offside şi l-a cam fentat pe Muslera), Olanda şi-a dovedit superioritatea la faza golului al treilea şi mai ales după aceea, când mai putea puncta de câteva ori. Cum nu a făcut-o, Uruguayul s-a trezit că mai are o şansă – infimă – de a prinde finala. Şi  marcat, după o gafă de curtea şcolii a apărării Olandei, aducând, în sfârşit, tensiune şi spectacol în meci. Păcat că era deja minutul 90+2… Oare dacă Maxi Pereira marca în minutul 85, cum s-a fi încheiat jocul?

Olanda va juca finala din nou după 32 de ani. Până acum, a pierdut deja de două ori. În ambele cazuri, toţi aşteptau titlul. Acum, indiferent de adversar, Spania sau Germania, favorita nu se va mai numi Olanda. Să fie acesta secretul care să aducă primul titlu? O ţară întreagă visează deja o Cupă Mondială portocalie.

07

07 2010

Mondialul e din nou viu

Nu am urmărit cu foarte multă tragere de inimă Campionatul Mondial până acum. Ca orice pasionat de  fotbal am privit meciurile, m-am enervat la ratările copilăreşti, m-am bucurat de goluri frumoase, chiar şi de eliminările  Italiei şi Franţei. Nu am simţit, însă, în niciun moment, că mă captivează cu adevărat competiţia din acest an.

Asta, până ieri. Şi nu datorită meciului Olanda-Brazilia, al cărui rezultat mă bucură nespus de mult, ci datorită confruntării dintre Uruguay şi Ghana. Pentru prima dată în afara meciurilor Germaniei am fost suporter al unei echipe. Şi anume, al naţionalei din Ghana. Nu e cea mai spectaculoasă echipă de la World Cup, dar mi-a plăcut pentru că şi-a dat sufletul pe teren pentru victorie. La fel şi aseară, când în ultima secundă a prelungirilor s-a mai arucnat o dată spre poarta adversă. Şi atunci a venit penalty-ul. Şutul lui Asamoah Gyan. Cu câţiva centimetri mai sus decât ar fi trebuit. Ce a urmat, la “loterie”, nu prea mai contează. Acolo câştigă de obicei cine are mai mult noroc. Ieri, a fost Uruguay.

Şi acum îmi pare rău pentru Ghana. Dar mai ales pentru Asamoah Gyan, un jucător pe care îl descoperisem acum câţiva ani, într-o transmisiune a Eurosport de la un turneu U21 parcă. Pe atunci era un puşti care stătea să explodeze. Acum, la World Cup, şi-a arătat clasa. Şi sunt convins că o va face şi în continuare. Plus, să nu uităm un lucru: penalty-urile importante le ratează mereu jucătorii mari. Amintiţi-vă de Baresi, de Baggio, de Waddle, chiar şi de Belodedici sau Dan Petrescu. Ca să numesc doar câţiva cărora le-au tremurat prea mult picioarele la Campionatele Mondiale.

Câteva cuvinte şi despre Uruguay. Diego Forlan e fenomenal. Joacă pentru echipă, iar când e nevoie echipa se pune în slujba lui. Combinaţia a funcţionat perfect până acum. Va urma însă meciul cu Olanda, unde va fi extrem de dificil, mai ales că Suarez va fi suspendat.

Apropo de Olanda… pe lângă faptul că mă bucură nespus victoria “portocalelor”, cel mai  mult mă încântă că, deşi sunt deja în semifinale, încă nu s-au certat între ei. Şi nici nu s-a găsit vreo “vedetă” în grup. Iar asta spune multe despre cum au înţeles olandezii – după multe eşecuri, e drept – că trebuie şi poate fi câştigat un titlu mondial. Mai au doar doi paşi…

03

07 2010

Război? Răzbunare? Nu, pur şi simplu un meci

Germania-Anglia e visul oricărui organizator al vreunei competiţii. E meciul care scoate la iveală rivalităţi vechi de zeci de ani, dar care oferă mai mereu un festin pe teren.

Sunt convins că aşa va fi şi azi.

Nu război, nu răzbunare a nemţilor pentru finala din 1966, nu răzbunare a englezilor pentru calificările ratate după penalty-uri. Nu. Doar un simplu meci de fotbal, care – cred eu – va readuce la viaţă acest Campioant Mondial.

Cine va câştiga? Eu zic să îl întrebăm pe Gary Lineker 🙂

PS:  Uruguay-Ghana va fi primul sfert de finală. Ambele formaţii s-au calificat meritat. Dar cine va merge mai departe? Pariul meu: Uruguay. Are doi atacanţi de clasă, iar Ghana doar unul singur. În plus, africanii şi-au pierdut “creierul”, pe Kevin Prince Boateng.

27

06 2010

Franta, Africa de Sud… cine urmeaza?

Nu am vazut meciul Frantei cu Africa de Sud, dar nu cred ca am pierdut mult. Sunt primele echipe care pleaca spre casa. Si – pot spune fara sa am vreun dubiu – absolut meritat.

Nu va ascund faptul ca ma bucur nespus pentru esecul Frantei… chiar mi-e antipatica aceasta echipa. Cat despre Africa de Sud… eliminarea ei mi se pare cam fara sare si piper. Nici nu va aduce ceva bun Campionatului Mondial, nici nu va strica prea mult.

Cine va urma pe lista rusinii?

PS: A urmat Italia 🙂 Ba chiar s-a inscris cap de lista.

22

06 2010

Allez Les Bleus! A la maison!

La revedere, Franta! Poate cea mai dezordonata, dezorganizata echipa de la acest Campionat Mondial, fosta campioana mondiala, e ca si eliminata. Doar o minune o mai poate salva. Iar minunea nu trebuie sa vina de la meciul Uruguay-Mexic, echipe carora le ajunge un egal sa se califice in optimi brat la brat, ci din jocul “cocosilor” cu Africa de Sud.

Ribery, Malouda, Lloris, Evra, Toulalan, Diaby… cu totii sunt jucatori buni, dar impreuna nu functioneaza. Henry si Cisse sunt si ei buni, dar nu au loc in fata unora precum Anelka sau Gignac, simpli spectatori fara bilet la acest CM.  Peste toti e Raymond Domenech. Ranjetul sau te scoate din minti indiferent de situatie. Iar pe jucatori se pare ca i-a scos de tot din minti, din moment ce nu il mai inghit. Cel putin asta e impresia mea… si anume ca Franta plateste tribut scindarii dintre banca tehnica si jucatori.

PS: Daca nici acum, dupa ce am vazut cat de slaba e de fapt fosta noastra adversara Franta, nu ne dam seama cat de la pamant suntem cu fotbalul, atunci e trist. Foarte trist!

18

06 2010