Willkommen!
Se zice că omul se obişnuieşte cel mai uşor cu binele. Dar până să înceapă să-şi facă un locşor în noua ţară gazdă, românul trăieşte nişte şocuri care îl schimbă pentru totdeauna. Da, am mai fost în alte ţări, am văzut, am admirat, m-am întors, am hulit. Dar una e să zici: ehe, ce le pasă nemţilor, n-au ei griji – şi apoi să te întorci la eternele românisme: şpagă la doctor, să arunci pe jos o mizerie că, deh, nu te vede nimeni, să parchezi pe locurile rezervate persoanelor cu handicap sau să ridici roşiile la hypermarket când le cântăreşti – şi alta e să vii aici, la mama lor, şi să trăieşti ca ei.
Este o vorbă care spune „when in Rome, do as the romans do”. Nemţii ţin mult la două lucruri: la berea lor şi la regulile lor. Da, poţi trăi decent în Germania, da, poţi să îţi deschizi o afacere şi să prosperi şi nu, nimeni nu se uită cruciş la tine când le zici că eşti român. Trebuie doar să te comporţi corect, să nu le înjuri cumva berea şi să nu te grăbeşti. După ce aplici regulile astea de principiu, în rest totul e simplu. Rămâne doar să te obişnuieşti cu binele.
Şi când începi să faci asta, te simţi ca un copil în raionul cu dulciuri. Nu ştii ce să alegi, unde să te mai uiţi şi ce să mai guşti. Şi te trezeşti că, vreme de câteva zile, nu îţi poţi şterge pe faţă zâmbetul tâmp şi mina recunoscătoare pentru toate amabilităţile neînsemnate, pentru glastrele cu flori şi pentru toate danke-schön-urile. Adică pentru ceea ce ei numesc stare de normalitate.
Willkommen! Du bist in Deutschland!
Va urma.
