Vasile Racoviţan

Germania a spus “adio” Mondialului (mă rog, va mai juca pentru locul 3 şi recordul lui Klose). Era de aşteptat. Oricât de încâlcit ar fi jucat Spania până la semifinală şi oricât de avântat nemţii. Victoriile nebune cu Anglia şi Argentina nu mai aveau cum să se repete cu Spania, la fel cum nici chinul ibericilor cu Paraguay sau neşansa din jocul cu Elveţia nu ar mai fi putut avea “dublură” în semifinale.

Spania s-a trezit exact atunci când trebuia. Ca o echipă mare, care ştie să se mobilizeze în momentul cel mai important. Germania, pe de altă parte, a ars toată benzina cu Argentina. Iar contra Spaniei s-a mulţumit să se lase dominată la început. A fost greşeala cea mai mare, în opinia mea, pentru că odată ce Xavi şi Iniesta pun stăpânire pe joc nu mai există antidot. Ier nemţii chiar nu au avut nicio replică în faţa adevăratei maşini de fotbal.

Că a fost doar 1-0 e rezultatul ambiţiei spaniole – de neînţeles pentru mine – de a duce mingea până în poartă. Pentru trupa lui Vicente del Bosque şutul la poartă e, parcă, un chin. Oare cum ar fi arătat echipa Spaniei în ultimii ani dacă şi-ar fi încercat, de câteva ori, şi şuturile de la 25-30 de metri? Dar aseară, contra unei echipe în care fundaşii – mai ales Mertesacker şi Boateng – mai mult se uitau după minge decât o interceptau. Sau în care mijlocaşii – cu excepţia lui Schweinsteiger – se gândeau mai degrabă la schimbul de tricouri de după meci cu Xavi decât la o deposedare.

Germania, în ciuda eliminării, nu are de ce să se plângă. A pierdut în faţa celei mai bune echipe din lume. O echipă care este cel puţin cu doi ani înaintea tuturor celorlalte, cum bine remarca Joachim Löw. Va reuşi oare Olanda să recupereze cei doi ani în câteva zile? Am mari dubii. Dar e totuşi o finală de Campionat Mondial, unde se poate întâmpla orice şi unde favoriţii pot să rămână, la final, doar cu “mulţumirea” că toată lumea îi vedea campioni. Întrebaţi-i pe brazilieni cum a fost în 1950, pe Cruyff cum a fost în 1974 sau pe Maradona cea  simţit în 1990.

Gata asteptarea! Azi incepe Campionatul Mondial de Fotbal 2010, in Africa de Sud. Vreme de o luna, fotbalul va fi din nou in prim-plan (de parca nu ar fi si acum, de multe ori).

Cine va castiga? Majoritatea pariaza pe Spania. E si logic, pare a fi echipa cea mai in forma. Eu unul mizeze tot pe o echipa europeana: noua campioana mondiala se va alege dintre Olanda, Anglia sau Germania. Argentina mi se pare slabita de pe banca, Brazilia impresioneaza mai mult la impresia artistica, Italia mi se pare vlaguita, iar Spania… e cea mai buna echipa, dar nu o vad castigand din nou.

De ce mizez pe Olanda, Anglia si Germania? “Portocala” e mereu printre favorite. Depinde doar de concentrare. De fiecare data, a ratat cate un meci la CM. Daca reuseste sa fie “pe faza” pana la final, e greu de invins. In plus, e obligatoriu sa revina Robben. Si sa joace van der Vaart. La englezi si la nemti mizez pe dorinta de revansa, dupa accidentarile care au lovit ambele echipe. Grupul va fi mult mai unit, iar astfel sansele de victorie vor creste.

Englezii nu vor mai astepta totul de la Beckham sau in aparare de la Ferdinand, nemtii nu vor mai astepta minuni de la Ballack. Astfel vor iesi in prim plan alti jucatori, care vor trage echipa dupa ei. Pentru Anglia nu stiu cine va fi – probabil nu Rooney – dar in cazul Germaniei pariez pe Schweinsteiger, un jucator care s-a maturizat extrem de mult de-a lungul anilor si care – cred eu – se poate transforma in fotbalistul numarul 1 la acest Campionat Mondial din Africa de Sud, asa cum a fost Xavi la EURO 2008 pentru Spania.

Voi pe cine mizati?