Vă mulţumesc, din nou, tuturor celor care mi-aţi transmis o mulţime de gânduri bune înainte de a pleca din România.
Mă tot gândesc de câteva zile despre ce să scriu, dar nu prea am idei. Aşa că o să fiu foarte scurt. Şi nu o să vă spun că e superb oraşul în care stau – Görlitz. Vă las să descoperiţi şi singuri asta. AICI sau AICI
Vă spun în schimb că – doar citind ştirile din ziarele româneşti – mă felicit că nu am mai stat în România.
Pe Internet, mai există. Dar în teancul de ziare nu mai e.
Foaia Transilvană s-a mutat de azi online.
„Deocamdată, nu este o închidere“
Florin Danciu (acţionar), citat de paginademedia.ro
Aşadar, pe piaţa cotidienelor clujene (print) mai sunt Adevărul de Seară, Ziua de Cluj, Monitorul de Cluj, Făclia, Szabadsag. Mai vine Servus_Cluj.
PS: Sursele mele spun că mulţi dintre angajaţi au aflat azi că rămân fără job. Fără preaviz, fără nimic.
Cum izbucneşte câte un scandal, îşi fac apariţia ziariştii-Ariel. Sunt cei care funcţionează pe post de detergent, cu misiune clară de a „spăla“ personajele implicate, de a „curăţa“ tot ce au murdărit colegii de la alte ziare/radiouri/televiziuni.
Cum îi găsiţi? Simplu. Foarte simplu. Căutaţi în articolele lor întrebări de genul „Nu-i aşa, domnule X că nu aţi făcut ceea ce scrie în ziar?“ sau „Aşa-i că cineva vă vrea răul?“ şi nu veţi da greş.
„Dintre publicaţiile online vor rezista doar puţine, iar piaţa va fi acaparată de trei cotidiene şi un săptămânal“
Asta scriam în 6 ianuarie 2009, când afirmam că, pentru piaţa media din Cluj, criza financiară va fi cel mai bun lucru posibil. Şi asta, deoarece o va curăţa.
Ei bine, la peste un an de atunci, situaţia nu arată foarte diferit faţă de ce anticipam. Pe piaţă mai sunt cinci cotidiene, de la două dintre ele (Monitorul de Cluj şi Foaia Transilvană) veştile nu sunt deloc bune. Online sunt mulţi, dar foarte puţini rezistă cu adevărat (citynews.ro, ziuadecj.ro şi cluj.adevarul.ro). Săptămânal e unul singur – Mesagerul de Cluj.
Sună cinic, dar mă bucur că e aşa. E mai bine pentru cei care „servesc“ presă să fie pe piaţă calitate, în detrimentul cantităţii.
