NASA şi Elodia

Am nimerit, aseară, întâmplător, pe OTV.
Evident, se vorbea despre Elodia. Deşi abureala asta cu Elodia şi Cioacă mă lasă rece, aseară am zăbovit vreo 2 minute. Destul cât să râd cu lacrimi.
Mai întâi, când am văzut ce scria pe ecran.

Fotografii de unde? De la NASA?

Apoi, când l-am auzit pe interlocutorul lui DD şi Lazarus (apropo, ăsta cine e, de fapt?). Era cică un “detectiv care se ocupă de caz”.  Vorbea prin telefon. Iar în studio (apartament, garsonieră, cum vreţi voi), alături de DD şi LL, mai era o duduie. Clarvăzătoare cică. Şi îi povestea asta detectivului cam ceva de genul: “La vreo 2-3 kilometri nord-est de unde s-au găsit indiciile e un recipient mare, de metal, în care este o parte din Elodia”. Iar detectivul, foarte interesat: “2-3 kilometri ziceţi? La Nord-est?” După care, având harta în faţă, trage o concluzie beton: “Mdaaaa… asta ar veni cam aşa… De la A-ul de Râşnov, în linie dreaptă, trece prin A-ul de la Braşov!”

Păi dacă ştiau toate astea de atâta vreme, de ce ne mai chinuie (mă rog, îi chinuie pe cei care chiar sunt pasionaţi de telenovela asta) de atâta amar de vreme? Să meargă odată acolo, pe linie, şi s-o găsească pe femeia asta!