Energie de împrumut

Puţini cred că sunt aceia care atunci când citesc un ziar sau o revistă, când se uită la TV sau ascultă radio stau şi se întreabă în ce condiţii prinde viaţă produsul respectiv. Şi mai puţini cred că sunt cei cărora chiar le pasă care sunt condiţiile de lucru în media.
E simplu: mergi dimineaţă la tarabă, ceri un ziar sau o revistă, citeşti, după care uiţi de produs. Asta, dacă nu eşti pasionat să faci colecţii. Cu TV şi radio e şi mai simplu. Apeşi un buton, te uiţi sau asculţi, iar când nu mai ai chef, apeşi alt buton.
De ce vorbesc despre asta? Nu neapărat pentru că experimentez, zi de zi, cum e să scoţi pe piaţă un produs media. Ci pentru că aseară am trăit, după mulţi ani în care totul a mers “ceas”, cum e să te zbaţi cu adevărat ca ziarul de a doua zi să apară.
Concret, totul s-a petrecut din cauza unor “prieteni” extrem de buni ai clujenilor. Cei de la Electrica. Pe scurt – am rămas fără curent, pe când mai aveam de terminat o pagină a ZIUA de Cluj de luni. Vreme de aproape două ore am stat în beznă, încercând să aflăm când va veni echipa de intervenţie, căutând diverse soluţii. În cele din urmă, un coleg a venit cu ideea salvatoare: să “împrumutăm” curent. De la cine? De la vecini care – surprinzător pentru mine – aveau.
Încercarea numărul 1. Vecinul cel mai apropiat. “Nici nu mă gândesc”. Mulţumim frumos.
Încercarea numărul 2. Un alt vecin. “Cu siguranţă”. Ne-a pus la dispoziţie şi un prelungitor de vreo 20 de metri, cât să ajungă de la casa lui până în faţa redacţiei. Apoi, am găsit noi alte prelungitoare, vreo 10, până am reuşit să pornim un calculator. Apoi, încă unul. Şi am reuşit să terminăm ziarul.
Dacă citiţi astăzi ZIUA de Cluj, mulţumiţi-i vecinului din casa galbenă. Noi am făcut tot ce am putut. Fără el, însă, nu am fi reuşit nimic.