Ameninţarea

Am evitat să scriu ieri despre ameninţarea la adresa redacţiei ZIUA de Cluj. Pentru simplul motiv că nu cunoşteam destule detalii. E drept, prea multe nu ştiu nici acum – e de competenţa altora să afle cine e în spatele acestei “manevre” – dar ştiu, cu siguranţă, un lucru: s-a mers prea departe.
CFR – Universitatea Cluj trebuie să fie un meci de fotbal. Cu orgoliile de rigoare, cu ambiţiile necesare în sport, dar trebuie să se oprească aici. Violenţa nu are ce să caute în preajma acestui joc. Tensiunile din oraş, însă, sunt mult prea mari. Imense. Altfel, nu pot să îmi explic cum cineva pune mâna pe telefon şi se apucă să ameninţe ziarişti.
Vorbeam ieri despre “jungla” din Cluj. Din păcate, ea există. Legile normalităţii au lăsat loc legii junglei. Cine e “mai tare”, cine are relaţii mai tari, acela iese învingător. Indiferent de domeniul în care activează.
La fel e şi în fotbal. CFR e mai tare. E o certitudine. Dar şi “U” e mai tare. În tribune. A dovedit-o de nenumărate ori. Până duminică, şi nu numai, legea aceasta a junglei trebuie să dispară din oraş. Cine va fi mai tare dintre CFR şi “U”, trebuie demonstrat pe teren. Să ne arate Tony şi Fabbiani dacă sunt mai tari decât Suller şi Goga! Să arate Andone dacă e mai tare decât Mulţescu! Orice altceva înseamnă doar revenirea oraşului în epoca de piatră. Apropo, atunci nu se juca fotbal…

PS: Comentariu pe blogul lui Rareş Bogdan – “Ce meserie periculoasă aveţi nu v-aţi gândit niciodată să o schimbaţi cu alta?”. Îmi permit să răspund eu: NU. Chiar dacă vor suna în continuare telefoanele, chiar dacă unii nu ne înghit. E încă o dovadă a faptului că ne citesc. Iar ceea ce facem – bănuiesc că e clar pentru toată lumea – facem pentru cititori.

PS2: Un prolog al meciului de duminică. Plin de raţiune, bun simţ şi cumpătare. Merită citit!