Care e Clujul adevărat?

Nokia sau Noica? – se (ne) întreabă Tavi Hoandră în editorialul său de astăzi, din ZIUA de Cluj. Care este Clujul adevărat? Cel de după “blocurile gri”? Cel din mastodonţii ridicaţi fără noimă în cartierele de case? Cel din noile cartiere şi ansambluri rezidenţiale, ce apar ca ciupercile după ploaie? Cel (fost şi viitor) industrial, cu Nokia pe post de cap de pod? Sau cel universitar?
Întrebări cărora nici eu nu le-am găsit, încă, un răspuns. Ştiu însă că mi-aş dori un Cluj aerisit, curat. Un Cluj pe ale cărui străzi să nu mai văd oameni trişti, pe feţele cărora se citeşte, parcă, lupta pentru supravieţuire. Un Cluj în care politicul să lucreze în folosul clujenilor şi nu în folosul politicienilor. Un Cluj în care să nu mai fiu nevoit să stau la cozi interminabile, atunci când am nevoie de o banală hârtie. Pe scurt, un Cluj european.
Oare ce trebuie să se întâmple, pentru ca oraşul atât de drag nouă, clujenilor, să fie cu adevărat ceea ce ne dorim?