Agenda dezamăgirii
Agenda Clujeană s-a relansat, cu o nouă conducere editorială, formată din Paul Niculescu şi Ruxandra Hurezean, iar azi a apărut numărul 1 (de fapt, 58). Pentru mine, reprezintă o uriaşă dezamăgire. Dar şi un semnal clar că, în presă, a început campania electorală.
Ca să vă convingeţi de asta, vă invit să citiţi nu doar materialul de deschidere (e printre puţinele care apar pe site), ci mai ales materialul de opinie, semnat de Ruxandra Hurezean.
Dacă adăugăm şi două nume – Paul Niculescu şi Emanuel Ciocu – de asemenea semnatari de opinii în Agenda – e clară orientarea ziarului şi la fel de clar de partea cui va sta în viitoarele campanii. Ambii sunt legaţi de Rareş Niculescu, parlamentar european ales pe listele PD, actualul PD-L. Paul Niculescu e fratele lui Rareş, iar Emanuel Ciocu lucrează la “biroul de presă” al parlamentarului european, fost, printre altele, şef de cabinet al lui Emil Boc. Pe el îl ştiţi, nu?
14 thoughts on “Agenda dezamăgirii”
Comments are closed.
🙂
Baftă şi la cabinet, şi în ziar! Chiar aşa repede aţi început campania? Vă grăbiţi undeva? 😉
Vasile, ma intorc putin in timp, in campania din 2004, cind lucram la Ziua de Cluj si unul din cei doi sefi de atunci (valabili si azi) m-a trimis la PSD sa il cunosc pe Dimitriu, care, cind am ajuns acolo, m-a salutat si a spus “da, stiu cine sinteti, m-a sunat X ca dvs o sa scrieti PENTRU noi”.
I rest my case.
Camelia, e clar că, în campania electorală, ziarele ţin partea cuiva.
Pe mine m-a surprins la Agenda faptul că, de pe acum – chiar de la (re)lansare – a ales să facă acest lucru extrem de vizibil.
Nimic rău în asta! Chiar dimpotrivă. Prefer acest mod de abordare a “problemei” altora mai “ascunse”, dar de fapt extrem de “pe faţă”.
Îmi aduc aminte chiar de NY Times şi de implicarea în campania electorală pentru primăria New York-ului. Se întâmpla acum câţiva ani şi orientarea ziarului – pentru acea campanie – era explicată, pe larg, cu argumente, într-un articol pe prima pagină!
Oare pe când şi la noi aşa ceva?
modelul NY Times a fost adoptat de gsp, in urma cu doi ani, in campania pentru alegerile FRF. Daca-ti aduci aminte, conducerea ziarului a anuntat, tot pe prima pagina, ca-l va sustine pe Gica Popescu, in dauna lui Mircea Sandu, cu argumentele de rigoare, bineinteles…
Presimt ca acelasi lucru se va intampla si in politica, poate chiar la vara.
Da, ai dreptate. Şi GSP a făcut la fel. Sunt foarte curios care ziar local clujean va avea inspiraţia de a proceda la fel
vasile, la cluj s-a intamplat deja chestia asta, au facut-o vechiul ziarul clujeanului si alte cotidiane locale, sfatuind lumea sa nu-l mai voteze pe funar.
pe de alta parte, una e sa faci chestia asta pe fata, si alta e sa zica dimitriu, stiu cine esti, si mai stiu ceva ce nu stii, o sa scrii pentru noi.
si nu, nu e clar ca in campanie ziarele tin partea cuiva. am trecut printr-o campanie a unui ziar care n-a tinut cu nimeni.
mi se pare ca se arunca cu atata usurinta cuvinte… una e sa alegi o tabara ca o ultima solutie pentru comunitate si alta e sa faci partizanat cu ala care te plateste.
intelegi?
e chestie de principiu.
Da, Cru, ai dreptate!
Dar la fel de bine poţi să ai şi principii, şi să te şi alături cuiva, într-o campanie electorală, pe baza acelor principii.
Ceea ce s-a întâmplat la Cluj a fost anti-Funar, nu pro-cineva, dacă bine îmi aduc aminte, tocmai de aceea nu m-am referit la situaţia de atunci.
vasile, asta presupune principii si din partea opusa. adica din politic. si principiile vin din ideologii, ceea ce nu prea gasesti la noi.
sau no, ma rog, populisme la toata lumea. io ziceam de o relatie care sa nu fie bazata pe eu dau bani, tu ai aceleasi principii cu mine.
nu cred ca e treaba presei sa aleaga o tabara pur si simplu, fara ca asta sa serveasca un interes colectiv mai mare, pentru o perioada mai lunga.
pentru ca, in felul asta, de unde stiu ca restul partilor sunt prezentate obiectiv? sau de unde stiu ca respectiva redactie nu are in toate domeniile astfel de partizanate.
cum ar veni, sunt de acord cu faptul ca, de exemplu, un jurnalist orientat politic, adica membru de partid, nu are ce cauta intr-o redactie, cu atat mai mult sa si scrie pe un domeniu conex.
hai, ca dezbaterea e faina 🙂
Evident. Nu merge cu principii doar de o parte.
Nici eu nu cred că treaba presei e să aleagă tabere. Dar, dacă le alege, e treaba ei să recunoască deschis acest fapt, să nu se ascundă după “principii”. Oricum, până la urmă, interesul nu trebuie să fie al redacţiei sau al ziariştilor, ci numai şi numai al cititorilor.
Cât despre membri de partid care sunt ziarişti pe politic, e aiurea. Dar nu aş merge atât de departe încât să interzic prezenţa lor în redacţii. Suntem , totuşi,. într-o ţară liberă.O ţară în care prezumţia de nevinovăţie există (sper). La prima “gafă”, însă, acel ziarist ar trebui să îşi strângă singur lucrurile, nu să aştepte să fie dat afară.
“una e sa alegi o tabara ca o ultima solutie pentru comunitate si alta e sa faci partizanat cu ala care te plateste.”
F bine spus Cru
in rest, faza cu Jula….discutabila. e obedienta de felul ei.A pelcaqt d ela Ziua de Cluj ca cineva a schimbat-o de pe PSD.asta e adevarul.
A fost inima cooperativei de la Ziua de Cluj.
Vasile, daca n-ai inteles nici pana acum ca jaful la drumul mare nu are nici o culoare politica, ti-ai gresit meseria. Vezi, poate mai este vreun post de purtator de cuvant la Consiliul judetean.
Cami, cred ca exagerezi. Colegul si prietenul meu Tavi, nu ti-a spus atunci nici ce sa scri si nici cum sa scri. Daca bine imi amintesc, in acele momente de inceputuri ale ZIUA de Cluj, cei din Departamentul politic, urmau sa-si aleaga partidele de care sa se ocupe, sa stoarca cat mai mult ca informatii ca interes public! Cred ca tu, atunci te ocupai de PSD si UDMR iar Vali de PNL si PD. De PRM nu imi amintesc cine se ocupa!? Colegul meu nu a facut altceva decat sa-ti faca o intrare catre o eventuala sursa de informare. Sunt convins ca in capul lui nu a fost altceva decat sa te sprijine in obtinerea de informatii pentru ziarul la care amandoi lucrati. Esti destul de inteligenta si cu suficienta personalitate pentru a nu fi incercat sa te manipuleze. Iar daca crezi ca a incercat, felicitari ca ti-ai facut treaba bine si nu te-ai lasat influentata! Numai bine.
Vad ca se impune un drept la replica.
1) pt Marquez: nu am plecat de la Ziua de Cluj pentru ca “mi s-a luat PSD”, mie mi s-a dat PSD-ul pe cap, dar aveam si alte partide de analizat – de fapt, ma ocupam de UDMR, PNTCD, PSD si PUR/PC.
Am plecat de la Ziua de Cluj pentru ca mi s-a pus pumnul un gura in legatura cu un material care vorbea despre ce chirii platesc partidele politice pentru sediile pe care le ocupa in Cluj. Acelasi domn Dimitriu a dat un telefon aceluiasi domn Hoandra, care m-a sunat si a urlat la mine “cum am indraznit” sa il intreb pe Dimitriu ce chirie plateste pentru sediul PSD de pe Napoca si ce investitii a facut in sediul de acolo.
Totodata, primisem oferta de a lucra pentru Cotidianul si BBC, care, ca institutii de presa, daca e sa facem comparatie, bateau Ziua de Cluj la renume si stil de lucru si tot ce vrei.
Ca sa nu plec de la Ziua de Cluj, mi s-a propus o marire de salariu si functia de sef de departament la politic. Am refuzat.
Cam atit pe partea cu “cit sint eu de obedienta”, domnule “m” sau cine sinteti.
2) pt Rares: imi pare rau, tu nu ai fost de fata la discutia mea cu Dimitriu, ca sa stii ce si cum mi-a vorbit. Ca i-a transmis Tavi una lui Dimitriu si el a inteles alta, se poate, dar rezultatul a fost asa cum am spus in postul de mai sus.
Singurul material pe care am fost oprita sa il fac a fost cel cu partidele si chiriile lor, iar acolo Tavi a fost cel care s-a opus. In caz ca nu iti amintesti asta, cred ca anumiti fosti colegi de redactie, care au asistat la intreaga poveste, iti pot confirma ca asa a fost.
Eu nu am acuzat niciodata pe nimeni de obedienta sau manipulare, dar nici nu am fost si nu sint obedienta si manipulata. Vad ca, mai nou, prin comentarii la diverse pseudo-stiri, ca spre exemplu pe citynews, au inceput atacuri la adresa mea, ba legate de “obedienta politica” (as vrea sa vad o dovada in acest sens), ba de nu stiu ce relatii de confidenta cu viceprimarul Adi Popa.
O spun odata si gata: daca era sa fiu “unealta” vreunui politician, probabil acum nu m-as fi rugat sa nu mai creasca euro, ca trebuie sa imi platesc chiria, cheltuielile si traiul zilnic, nu as fi umblat cu autobuze, ci as fi avut masina, nu mi-as cumpara blugi de la piata, ci din galeriile ferdinand.
Sper ca am incheiat subiectul.
Si ca sa revin la subiectul principal al postului lui Vasile: chiar recent, The New York Times si-a anuntat sprijinul pentru senatorul Hillary Clinton in cursa pentru nominalizarea unui candidat democrat pentru Casa Alba. Da, la ei este o traditie in a spune, pe fata, daca tin cu cineva. Si, in buna traditie jurnalistica pe care o au, informeaza la fel de bine si despre partea cealalta. Asta inseamna profesionalism: chiar daca tii cu una dintre parti, sa arati acelasi interes si spatiu de tipar si celeilalte.