Editoriale?

Pornesc de la cele scrise de colegul meu Tibi despre editorialistul Vasile Dâncu. În opinia lui, cel mai bun din presa clujeană. În opinia mea, nu. Pentru că, în primul rând, Dâncu nu face parte din presa clujeană. El e om politic. E sociolog. E “Goebbels al Transilvaniei”, cum l-a botezat – puţin cam exagerat, aş zice – un ziar local.

Vasile Dâncu nu e un caz singular. Mai sunt mulţi la fel, care – în opinia mea – nu au ce căuta să scrie editoriale. Andrei Marga e primul nume care îmi vine în minte. Tot respectul pentru cariera sa didactică… dar de ce editoriale în ziar? De ce trebuie să citesc, pe prima pagină a celui mai influent ziar local, idei despre conferinţele organizate de UBB, când pot să le citesc, pe scurt, într-o ştire? De ce trebuie să citesc, atunci când caut ştiri, ce crede Gurzău despre cine i-a furat economia din colegiu, ce stenograme a mai găsit Jorj pe la “portocalii”, ce promit unii şi demonstrează alţii, ce închipuiri are Horea Dan despre Clujul Metropolitan, ce bilanţ are Buda sau ce jigniri îşi mai aduc Tişe şi Nicoară unul altuia? De ce?

Locul acestor oameni e, într-adevăr, în ziar. În articole scrise de ziarişti despre ce fac. Şi, mai ales, despre ce nu fac. 

Nu la rubrica “editorial” (articol de fond, care exprimă punctul de vedere oficial al redacţiei într-o problemă actuală şi importantă).  Oare câţi dintre şefii de redacţii îşi asumă punctele de vedere ale “editorialiştilor” Dâncu, Gurzău, Marga, Tişe sau Moga?