Patronii de presă şi muşchii lor

“Ziarul e al cititorilor”. Nu e al patronilor, nu al celor care cumpără publicitate în ziar, nici măcar al celor care îl scriu. E doar al celor care îl citesc. Simplu! Doar că, de mult timp, nu am mai auzit pe nimeni să spună lucrul ăsta. Până azi, când am citit la Mihnea. Care, la fel ca alţi ziarişti, se revoltă (nu o scrie explicit, dar cunoscându-l îmi dau seama că aşa e) de ceea ce s-a întâmplat la FTR. Nici nu e de mirare.
Cum poate fi dat afară un om doar pentru că aşa vrea patronul, să îşi arate el muşchii? Ei bine, în presa din Cluj se poate.
Din ce citesc la Radu, înţeleg doar atât: dacă lucrezi în presă şi ai prieteni care, la rândul lor, lucrează în presă, nu mai ai voie să vorbeşti cu ei nimic. Nu de alta, dar te zboară şeful cu muşchi. Iar dacă nu vrei să faci mizeriile pe care ţi le impun şefii, rişti să ai aceeaşi soartă! Trist. Dar din păcate, adevărat.

De-a lungul celor peste opt ani de când lucrez în presă, am avut parte de mulţi şefi şi mulţi patroni. Fiecare cu bune, cu rele. Fiecare cu modul lui de a înţelege cum se conduce o redacţie, cum se face un business de presă. Bine, rău, asta nu contează. Dar niciodată nu am pomenit, în niciuna din redacţiile prin care am trecut, ca un ziarist să fie dat afară pentru că a vorbit cu prietena sau prietenul despre ceva. Fie că a fost vorba de Jurnalul de Cluj, Transilvania Jurnal, Monitorul de Cluj, SportCj, Ziarul Clujeanului+Clujeanul, România Liberă sau ZIUA de CLUJ.

Cum spuneam mai demult, îi apreciez pe tinerii ziarişti care au curaj. Ce s-a întâmplat ieri nu e decât un nou prilej pentru ei – şi nu numai pentru ei, pentru toţi ziariştii care consideră că au ceva de spus împotriva celor care îşi bat joc de munca lor doar pentru că aşa vor muşchii lor – să spună lucrurilor pe nume. Şi să fie uniţi. Chiar dacă e doar un vis, continuu să cred în el: o presă 100% curată poate exista în Cluj. Cu siguranţă, fără prea mulţi bani, cu siguranţă, fără interese ascunse. Doar cu ambiţia de a face ceva, pentru cei pentru care, de fapt, lucrăm: cititorii. Pe ei nu îi interesează cine dă banul, ci doar să fie informaţi. Prompt şi corect.