Comparaţii

E sâmbătă seara, târziu de tot, iar eu de-abia am intrat în casă. După ce am văzut, aproape unul după altul, două filme: “Contesa” şi “Noaptea în Oraş”.  Asta, la nici 24 de ore după altele două, “Revanşa” şi “Amintiri din Epoca de Aur”.

Filmele diferite şi totuşi, pe alocuri, similare. “Amintiri din Epoca de Aur” şi “Noaptea în Oraş” se aseamănă oarecum ca structură: ambele sunt, de fapt, un colaj din mai multe filmuleţe. Cu un imens plus pentru primul. De mult nu am mai râs atât de bine. Forfota din satul unde urma să vină inspecţia, personajele de acolo, totul m-a binedispus. Şi m-am întristat puţin, gândindu-mă că, de fapt, la fel e şi acum. Doar personajele diferă. Foarte puţin. Apoi, ciobanul din filmuleţul cu alfabetizarea m-a “aprins” din nou şi m-a făcut parcă să trec mai uşor peste părţile care mi s-au părut mai puţin reuşite, în special cea cu găinile. Un film pe care nu pot decât să îl recomand.

Şi în “Noaptea în Oraş” am avut parte de o repriză bună de râs, graţie lui Roberto Benigni, care joacă excelent rolul unui banal şi totodată “experimentat” (nu vă spun mai multe, vă trimit doar la film) taximetrist din Roma. Altfel, Wynona Rider m-a convins de ce s-a apucat de “sporturi” mai periculoase: joacă – să nu fiu foarte rău – extrem de slab.

Că tot vorbeam de asemănări, “Revaşa” şi “Contesa” au un singur lucru în comun: Austria. Cea de azi versus cea de la începutul secolului al XVII-lea. Drama lui Alex versus drama contesei Erzsebet Bathory. O prestaţie care mi-a plăcut mult a lui Johannes Krisch versus una destul de palidă a lui Julie Delpy. Primul, un subiect bunicel, exploatat bine. Al doilea, un subiect savuros, exploatat destul de slabuţ. Păcat. Mă aşteptam la mult mai mult de la un film căruia nu puţini i-au pus eticheta de urmaş al lui “Maria Antoaneta”.

PS: Tocmai am citit, mai degrabă în diagonală, impresiile altor bloggeri despre prima zi de TIFF. Aşa cum considera şi Laura, e extrem interesant să observi ce gândeşte fiecare despre, practic, acelaşi subiect. La capitolul “Amintiri din Epoca de Aur”, vă recomand impresiile lui Vasile. Chiar aşa e… parcă suntem tot acolo.