De râsul lumii
Nu v-aţi săturat să auziţi despre cât de tare e fotbalul din România? Dacă mai aveam nevoie de vreo confirmare că nu e chiar aşa, CFR şi Dinamo ne-au oferit-o aseară.
Încercaţi să faceţi o paralelă cu Manchester United – Bayern München. Acelaşi scenariu: începe repriza a doua, iar un jucător e eliminat. Echipa adversă să transformă brusc, începe să joace fotbal, îşi sufocă adversarul. Dar asta se petrece în Champions League.
În Cupa României, lucrurile stau pe dos: echipa „văduvită“ de un jucător înscrie, adversarii se chinuie. Apoi marchează întâmplător. Dar mai primesc un gol la fel de întâmplător.
Am citit multe reaaţii referitor la meciul de aseară: fabulos, pe muchie de cuţit, partidă de infarct. Mai degrabă un amalgam de erori, din care s-au remarcat câteva „sclipiri“, în special ale lui Gabi Mureşan, un jucător care, la ora actuală, nu cred că are rival în România pe postul lui. Dar asta e altă poveste şi trebuie scrisă de Răzvan Lucescu…
Dacă mai continuăm să ridicăm în slăvi un fotbal ale cărui meciuri „senzaţionale“ sunt doar rodul unor gafe înlănţuite, riscăm să ajungem de râsul lumii. Asta dacă nu cumva am ajuns deja.