Piedica spaniolă
Germania a spus “adio” Mondialului (mă rog, va mai juca pentru locul 3 şi recordul lui Klose). Era de aşteptat. Oricât de încâlcit ar fi jucat Spania până la semifinală şi oricât de avântat nemţii. Victoriile nebune cu Anglia şi Argentina nu mai aveau cum să se repete cu Spania, la fel cum nici chinul ibericilor cu Paraguay sau neşansa din jocul cu Elveţia nu ar mai fi putut avea “dublură” în semifinale.
Spania s-a trezit exact atunci când trebuia. Ca o echipă mare, care ştie să se mobilizeze în momentul cel mai important. Germania, pe de altă parte, a ars toată benzina cu Argentina. Iar contra Spaniei s-a mulţumit să se lase dominată la început. A fost greşeala cea mai mare, în opinia mea, pentru că odată ce Xavi şi Iniesta pun stăpânire pe joc nu mai există antidot. Ier nemţii chiar nu au avut nicio replică în faţa adevăratei maşini de fotbal.
Că a fost doar 1-0 e rezultatul ambiţiei spaniole – de neînţeles pentru mine – de a duce mingea până în poartă. Pentru trupa lui Vicente del Bosque şutul la poartă e, parcă, un chin. Oare cum ar fi arătat echipa Spaniei în ultimii ani dacă şi-ar fi încercat, de câteva ori, şi şuturile de la 25-30 de metri? Dar aseară, contra unei echipe în care fundaşii – mai ales Mertesacker şi Boateng – mai mult se uitau după minge decât o interceptau. Sau în care mijlocaşii – cu excepţia lui Schweinsteiger – se gândeau mai degrabă la schimbul de tricouri de după meci cu Xavi decât la o deposedare.
Germania, în ciuda eliminării, nu are de ce să se plângă. A pierdut în faţa celei mai bune echipe din lume. O echipă care este cel puţin cu doi ani înaintea tuturor celorlalte, cum bine remarca Joachim Löw. Va reuşi oare Olanda să recupereze cei doi ani în câteva zile? Am mari dubii. Dar e totuşi o finală de Campionat Mondial, unde se poate întâmpla orice şi unde favoriţii pot să rămână, la final, doar cu “mulţumirea” că toată lumea îi vedea campioni. Întrebaţi-i pe brazilieni cum a fost în 1950, pe Cruyff cum a fost în 1974 sau pe Maradona cea simţit în 1990.
3 thoughts on “Piedica spaniolă”
Comments are closed.
Vasile, e greu de dat un pronostic pentru duminica. Olandezii mizeaza pe setea de revansa a lui Sneijder si Robben, dati afara din Spania pe usa laterala.
Spania paseaza fabulos, insa in fata portii au lacune de exprimare, fie si numai din perspectiva ineficientei lui Torres. Puncteaza greu spaniolii, insa au mereu zece pe linie la impresia artistica si asta in fond, e important pentru noi privitorii.
Vom trai si vom vedea.
Salutari in Germania
Dan, evident ca e greu de dat un pronostic. Pana la urma, asta e farmecul fotbalului.
Si eu mikzez pe setea de revansa a olandezilor (nu neaparat pentru ca unii au fost zburati din Spania). Spania, insa, daca joaca fotbal, e de neoprit. Jocul de pase e – pana acum – imposibil de contracarat. Pana si jucatorii nemti spuneau dupa semifinala ca sunt terminati fizic dupa cat au alergat DUPA minge, nu CU mngea.
Daca olandezii reusesc sa blocheze tesatura de pase spaniola, au o sansa. Daca spaniolii invata sa dea si goluri, insa, sunt de neoprit.
Pare-se ca olandezii nu au reusit sa blocheze tesatura de pase spaniola desi au incercat curat/murdar. 🙂 Rooben nu s-a dezmintit, a luptat pana la final desi orgoliu nemasurat a deranjat. Lacrimile lui Casillias, tremurul din vocea lui Iniesta, bucuria din ochii lui Del Bosque au miscat milioane de oameni. Spaniolii sunt fericiti ..urmeaza zile si nopti de fiesta. La urma urmei o data La Roja devine campioana lumii. 😀 Viva España, soy de LA ROJA!!