Mandri, mandri, dar pana la un punct…
Da, am citit si eu articolul din ziarul elvetian “Blick”, in care Clujul era “pictat” intr-o nuanta cenusie spre neagra.
Da, stiu ca noi, clujenii, suntem tare mandri de orasul nostru, dar asta nu ar trebui sa ne impiedice sa ne aducem aminte, din cand in cand, ca exista si astfel de zone in oras. Chiar daca aceste aspecte ne sunt aratate pe un ton uneori dispretuitor. Dar poate ca doar asa vom reusi, candva, sa ne dam seama ca – oricat ne-ar placea – Clujul nu e chiar buricul pamantului. Din pacate, e doar un oras din Romania care a pierdut “trenul” timp de aproape 15 ani. Iar pana sa recupereze totul, mai e mult.
Oricat de rau pare sa fi facut acel articol, eu sunt convins ca, pana la urma, totu raul se va transforma in bine. Sau cel putin asa ar trebui. Mai ales in randul celor care conduc Clujul. Si care ar trebui, din cand in cand, sa mai coboare din masinile de lux si sa faca o plimbare prin oras, printre blocuri, printre gunoaiele “ascunse” in spatele cladirilor. Si acela e tot Cluj!
PS: In ultima perioada, pur si simplu nu am avut niciun pic de entuziasm sa mai scriu pe blog. Pana si entuziasmul trebuie antrenat, scria nu de mult fostul meu coleg Cipri Rus pe blogul sau. Multa dreptate are, m-am convins . De ce mi-e asa greu sa scriu pe blog in ultimul timp? Din lipsa de timp, dar mai ales din lipsa contactului direct cu subiectele “fierbinti”, cele care, acum cateva luni, imi erau foarte la indemana. In plus, imi vine greu pentru ca nu ma mai lovesc – din fericire – de multele greutati despre care citesc pe blogurile prietenilor. Nu cred ca e corect din partea mea sa scriu despre ceva ce nu traiesc efectiv.
2 thoughts on “Mandri, mandri, dar pana la un punct…”
Comments are closed.
Vasile, ca vorbitor de germana, n-ai vazut daca a existat vreo explicatie pentru disparitia acelui text de pe Blick? A reactionat cineva acolo, dincolo de “explozia” romaneasca, in fata acelui text?
Am tot cautat, dar inca nu am gasit nicio explicatie